Terorismul islamist – un perpetuum mobile?

Ne-am obişnuit oare cu banalitatea răului, cu zilnicele vărsări de sînge, cu ameninţările unor noi atentate sinucigaşe proferate de islamişti bărboşi, cu teama că în orice clipă viaţa ne este pusă, de aceştia, în pericol ? Este întrebarea subiacentă comentariului publicat în DIE PRESSE, pornind de la intenţia Marii Britanii şi a Statelor Unite de a finanţa o unitate de luptă împotriva terorismului în Yemen. Cotidianul austriac deplînge concomitent resemnarea cu care sunt primite cumplitele veşti, ca şi cum ar fi vorba doar de inofensive buletine meteorologice.

Există cumva un portret robot al ţărilor predestinate să fie incubatoarele terorismului islamist? Răspunsul îl dă DRESDNER NEUESTE NACHRICHTEN şi el este afirmativ: Da, există. Sunt state extrem de sărace, în pragul disoluţiei structurilor sociale, expuse intervenţiilor străine. Că după 11 septembrie 2001, Yemenul face şi el parte, alături de Sudan, Somalia şi Afganistan, din categoria acestor ţări, nu mai este pentru nimeni un secret. Surprinzător poate fi doar faptul că în noua situaţie, preşedintele Obama, în pofida unei retorici cu totul diferite, repetă de facto greşelile predecesorului său Bush, crede ziarul est-german.

Ar fi putut evita însă tînărul preşedinte democrat al Statelor Unite acest risc? Se pare că nu, devreme ce spaţiul său de manevră a devenit extrem de îngust pentru a-i mai permite să opteze în favoarea unei alte strategii, deduce EL PAIS, după o prealabilă explicaţie: Momentul ales de Al Qaida pentru a declanşa noua ofensivă teroristă nu este întîmplător. Retragerea militarilor americani din Irak bate la uşă, Obama se vede nevoit să suplimenteze efectivele din Afganistan iar jihadiştii vor să demonstreze că între politica lui Obama şi cea a lui Bush nu există deosebiri fundamentale.

Tocmai de aceea i se pare ziarului britanic THE INDEPENDENT să sublinieze că pe cît de legitimă este acordarea unui sprijin financiar forţelor yemenite de securitate în campania împotriva terorismului, pe atît de neavenită ar fi vînturarea în capitalele occidentale a ipotezei unui atac militar preventiv împotriva extremiştilor islamişti din Yemen.

Cu toate acestea, LA STAMPA scrie că în Yemen miroase deja a război .

Cît despre războiul cu bombe împotriva terorismului, el i se pare cotidianului CORRIERE DELLA SERA a fi demult pierdut. Metodele de luptă împotriva terorismului, aplicate de preşedintele Bush, au favorizat răspîndirea terorismului în lume. Războiul modern împotriva flagelului terorist ar trebui purtat cu ajutorul serviciilor secrete şi la nivel economic, crede ziarul citat, menţionînd că a-l critica acum pe Obama ar fi eronat devreme ce abia 12 luni au trecut de la moştenirea dezastrului lăsat de administraţia Bush. Dar timpul presează obligîndu-l pe noul preşedinte american să dovedească nu doar că şi-a meritat funcţia ci şi premiul Nobel pentru Pace.

Pînă atunci, teama bîntuie prin Europa, se poate citi în DIE WELT, unde Michael Stürmer evaluează, din perspectiva istoriei recente şi a actualităţii de ultimă oră, dimensiunile globale ale pericolului terorist, combaterea acestuia reclamînd măsuri globale, inclusiv forjarea unor noi alianţe. La nevoie, occidentul se va putea folosi şi de Rusia lui Putin. Necesară mai este însă şi o regîndire a conceptului de lume islamică, mai precis, renunţarea la ideea comodă că ea ar fi o entitate omogenă politic şi cultural, aptă să acţioneze într-o singură direcţie…

Autor: Rodica Binder

Redactor: Robert Schwartz