1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Terorism şi complicităţi, prezent, trecut şi viitor

"Mai importantă decât dreptatea e, pentru Europa, ţiţeiul libian", constată ziarul spaniol El Pais comentând celebrarea, la Tripoli, a celor 4 decenii de la accesul lui Muammar al Gaddafi la putere.

default

Liderul libian, Muammar Gaddafi

Potrivit ziarului de la Madrid, "Gaddafi a reuşit să supravieţuiască nu doar epocii în care a fost izolat ca un paria, din pricina atentatelor lui teroriste, ci şi unor lovituri de stat, bombardamente americane şi sancţiuni internaţionale". După ce s-a dezis de terorism, "a obţinut din nou susţinerea statelor occidentale, graţie nevoii lor de petrol şi de aliaţi în lumea arabă. Marele său atu este bogăţia de resurse petroliere a ţării", mai relevă ziarul madrilen, nu fără să regrete că Europa conferă justiţiei mai puţină importanţă decât aprovizionării cu ţiţei.

Şi ziarul britanic The Independent semnalează, în acelaşi context, extinderea opiniei potrivit căreia "ponderea intereselor comerciale o depăşeşte pe cea atribuită grijii pentru prezervarea justiţiei şi protejarea drepturilor omului". O atare desconsiderare a dreptăţii şi a drepturilor omului este periculoasă. Fiindcă „istoria", precizează cotidianul, „ne învaţă cât de grave sunt consecinţele relaţiilor prea strânse cu dictatori care se dau drept prieteni". Evident, "există argumente în favoarea unui angajament în Libia şi chiar a investiţiilor în această ţară. Dar e obligatoriu să se menţină distanţa faţă de regimul lui Gaddafi. Pentru că un curs politic, fie şi pragmatic, care ajunge să ignore complet principiile morale, etica şi echitatea, îşi va submina până la urmă propriile obiective”, mai avertizează cotidianul de stânga din Londra.

Tema revine şi în ziarul austriac Die Presse. Cotidianul conservator de la Viena scoate în evidenţă înmulţirea semnelor de întrebare ridicate de punerea în libertate, de către justiţia scoţiană, a teroristului libian Megrahi, agentul secret al lui Gaddafi, care a pus la cale atentatul de la Lockerbie. Ar fi fost vorba, scrie ziarul, „de un gest umanitar”, determinat de boala lui Megrahi. Or, „s-au înmulţit în ultima vreme indiciile potrivit cărora eliberarea nu s-a produs din pură omenie, ci întru satisfacerea unor interese pur materiale, politice şi economice ale Marii Britanii. Toate acestea sporesc problemele multiple confruntându-l pe premierul Brown. Cu toate acestea, liderul de la Londra n-a făcut decât să se înscrie în şirul lung al politicienilor şi oamenilor de afaceri occidentali care au tot încheiat în trecut varii tranzacţii cu dictatorul libian, fără să se sinchisească prea mult de chestiunea principiilor morale”.

Cât de riscante sunt acordurile cu tiranii, relevă şi ziarul Luxemburger Wort, care trimite la pactul încheiat de Londra şi Paris cu Hitler, în 1938 (la München) precum şi la Elveţia, devenită nu de mult ultima victimă a lui Gaddafi. Berna, notează ziarul, "a ajuns să întindă coarda propriei justiţii atât de mult încât s-o rupă", doar pentru a scoate de sub custodia dictatorului libian doi oameni de afaceri elveţieni, reţinuţi de Libia ca ostateci şi instrument de presiune în dosarul delictelor comise în Elveţia de Hannibal Gaddafi, fiul dictatorului.

"În faţa unor regimuri imprevizibile precum cel de la Tripoli, orice Realpolitik apare drept o expresie a impotenţei, în măsura în care chiar este vorba de pragmatism politic", conchide ziarul din Luxemburg.

Terorismul, de această dată cel de extrema stângă îi preocupă şi pe unii editorialişti germani care abordează rearestarea Verenei Becker. Berliner Zeitung solicită serviciilor secrete germane să desecretizeze informaţiile pe care le deţin cu privire la fosta membră a Facţiunii Armata Roşie, grup care l-a asasinat în anii '70 pe Siegfried Buback, pe-atunci procurorul general al Germaniei federale. Frankfurter Allgemeine Zeitung analizează prezumtiva cooperare a serviciilor secrete cu terorista şi cele 100.000 de mărci încasate de Verena Becker pentru furnizarea de informaţii confidenţiale despre grupul ei de extremişti de stânga. Ziarul se întreabă în ce măsură e firesc "ca un stat de drept să colaboreze cu asemenea persoane" spre a obţine date despre structurile şi operaţiunile unor asemenea organizaţii (teroriste). Pe moment, mai scrie ziarul din Frankfurt, "nu s-a dovedit de fel existenţa unei conspiraţii" la nivel înalt.

Dar speculaţiile şi zvonurile cu privire la o atare conspiraţie şi muşamalizarea, de către autorităţi, a unor erori sau trădări comise în lupta antiteroristă au luat amploare. Spre a le pune capăt e nevoie ca serviciile secrete să-şi scoată de sub obroc informaţiile, recomandă şi Osnabrücker Zeitung.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Robert Schwartz