"Terapie de grup" la Bruxelles

Din punctul de vedere al guvernului irakian, întrunirea de la Bruxelles a fost un succes. „Nu s-au adoptat noi rezoluţii sau iniţiative, spune ministrul afacerilor externe de la Bagdad, Hoshjar Zebari, ci mai degrabă s-au căutat soluţii pentru sprijinirea Irakului şi s-au discutat strategiile pentru reconstrucţia ţării Din acest punct de vedere, conferinţa cu tema Irak a fost un real succes, iar interesul presei pentru eveniment a fost remarcabil. Potrivit secretarului general al ONU, Kofi Annan, parada celor 80 de state şi organizaţii, trebuie să ţină cont de oamenii din Irak şi de nevoile lor concrete. Dar probabil, Annan nu a înţeles în întregime scopul reuniunii.

Întâlnirea, „inventată“ de Uniunea Europeană şi de Statele Unite la aşa-numitul „summit de reconciliere“ din februarie de la Bruxelles, a fost mai degrabă o întâlnire terapeutică între cele două părţi. Secretarul de Stat american, Condoleezza Rice, le-a cerut statelor europene care au criticat folosirea forţei în Irak să revină de partea americanilor. Germania, Franţa şi alte state au pledat pentru pace şi nu pentru convingerea cu ajutorul politicii. Parisul şi Berlinul au fost de acord că problemele create de americani şi britanici trebuie rezolvate împreună, adică şi cu ajutorul statelor care au preferat să stea pe margine în acest conflict. Un eşec în Irak nu este permis, pentru că acesta ar avea consecinţe devastatoare pentru întreaga regiune.

Consecinţele războiului sunt însă, cel puţin din punct de vedere financiar, împărţite, când vor americanii, pe cât mai mulţi umeri. Washingtonul nu mai îndrăzneşte să ceară trupe europenilor. În urma deselor atacuri, atentate şi răpiri, tot mai multe state europene, membre al coaliţiei intenţionează să-şi retragă trupele din Irak.

Conferinţa din Bruxelles a reconfirmat planul de democratizare a Iraklului, realizat de Naţiunile Unite. La rândul său, echipa guvernamentală irakiană a făcut o impresie foarte bună. Dacă va reuşi cu acest experiment democratic şi cu eradicarea terorismului, acest fapt va reprezenta o adevărată revoluţie pentru Orientul Mijlociu şi Orientul apropiat.

Referitor la seria de atentate şi atacuri ale rebelilor, la întâlnirea de la Bruxelles nu au fost prezentate decât răspunsuri vagi. Rămâne necunoscut termenul la care forţele de securitate irakiene vor reuşi să fie pregătite să eradicheze teroarea.

Nu au fost adresate foarte multe întrebări critice, în schimb însă a fost ascultată retorica eroică, pe care secretarul de stat american o stăpâneşte atât de bine. Despre libertate, sânge şi curaj s-a vorbit foarte mult. Nu a întrebat însă nimeni de ce forţele de ocupaţie şi guvernul interimar irakian nu reuşesc să asigure populaţiei din Bagdad apa potabilă şi energia electrică, la doi ani de la finalizarea războiului. De asemenea, nu a întrebat nimeni de ce exportul de petrol nu a fost reluat la capacitatea normală. Interesant ar fi de aflat şi pe ce s-au chetuit aproximativ 500 de milioane de euro din bugetul Uniunii Europene.

Din moment ce Uniunea are doar o angajată ocazional la faţa locului, nimeni nu poate controla foarte exact ce se întâmplă cu ajutoarele financiare asigurate de bătrânul continent. Astfel, guvernul interimar nu ar trebui să fie surprins când ţările donatoare vor ezita să acorde sumele promise.

În loc de concluzie: aliaţii transatlantici se află din nou de aceeaşi parte a baricadei. Pentru acest scop, terapia de grup de la Bruxelles a fost încununată de succes. Interesant de văzut este dacă această nouă uniune va fi folosită într-adevăr pentru a elabora de comun acord soluţii şi strategii concrete pentru Orientul mijlociu şi apropiat.