1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Terapia degenerării senile a maculei

Elisabeta Sturdza29 august 2006

Pierderea sau chiar şi numai diminuarea văzului scad considerabil calitatea vieţii la vârstă înaintată. Cel mai adesea, acest neajuns constă într-un proces de degenerare a maculei. Năutăţi din terapia acestei afecţiuni pot da speranţe, din păcate numai anumitor pacienţi şi cu condiţia ca boala să nu fie în fază foarte avansată.

https://p.dw.com/p/B2mk
Imagine: dw-tv

Pacientul observă primele semne ale degenerării senile a maculei la citit, când în mijlocul câmpului vizual scrisul devine neclar. La mulţi oameni de peste 65 de ani se manifestă această afecţiune, datorată deseori unei predispoziţii genetice, dar mai ales vârstei înaintate, de unde şi denumirea ei curentă. Macula, zona din centrul retinei, mare de cca 5 mm, care asigură acuitatea văzului, este degradată de depuneri de grăsimi rezultate din procese metabolice. Aceasta este forma „uscată“ a degenerării maculei, formă de care suferă cei mai mulţi pacienţi. Ea are o evoluţie foarte lentă; acuitatea vizuală diminuează, în cele din urmă pacientul ne mai văzând decât lateral foarte confuz. La pacienţii cu forma uscată a degenerării maculei poate lua naştere cu timpul în zona afectată o alimentare deficitară cu sânge. Pentru ca aceasta să fie compensată, în retină se formează noi vase, care au pereţii permeabili pentru lichid şi sânge. Retina se umflă şi se desprinde de structurile profunde. Fenomenul se manifestă doar la un număr restrâns de pacienţi; la aceştia, forma uscată se transformă în forma „umedă“; în decurs de câteva luni, pacientul ajunge să perceapă mediul înconjurător doar ca prin ceaţă. Când nu mai văd deloc în centrul câmpului vizual, iar lateral văd doar confuz, înseamnă că pe retina centrală s-au format cicatrice. Să precizăm că forma umedă poate fi şi primară, se manifestă aşadar, fără să treacă mai întâi prin forma uscată.

Forma uscată a degenerării maculei nu poate fi tratată. Pentru forma umedă exista până acum terapia fotodinamică cu laser, o intervenţie ce trebuie repetată de câteva ori pe an şi care nu are eficienţă decât la un număr foarte mic de pacienţi. Acum există o serie de medicamente cu care varianta umedă poate fi tratată: Macugen, Lucentis şi Avastin. Substanţele active din aceste preparate provin din cercetarea oncologică. Efectul lor în tratarea tumorilor canceroase se dovedeşte a fi aplicabil şi în cazul degenerării maculei, fiind vorba de acelaşi principiu. Un factor de creştere – VEGF – asigură angiogeneza, formarea patologică a vaselor sangvine atât în tumori, cât şi în retină. Cele trei medicamente blochează acţiunea factorului VEGF, împiedicând neovascularizarea.

Macugen, produs de Pfizer/Eyetech se găseşte în Germania încă din luna mai a acestui an. Lucentis, realizarea firmei Novartis/Genentech, este deja autorizat în Statele Unite, în Germania încă nu. Cât despre Avastin, produs de firma Roche, este mai ieftin, ceea ce îl va impune în concurenţa cu celelalte două preparate. În Germania Avastin este folosit încă din ianuarie 2005, dar numai în terapia cancerului. Pentru tratarea degenerării maculei, el încă nu a fost testat în studii ample, dar s-a putut constata că este eficient şi bine suportat. Macugen şi Lucentis au fost testate clinic şi s-au dovedit la fel de eficiente ca şi terapia fotodinamică cu laser. Doar că de ele pot profita mult mai mulţi pacienţi. Cele două preparate au stabilizat acuitatea vizuală la 70 % din pacienţii cu degenerare umedă a maculei. La unii pacienţi aceasta chiar a crescut din nou: cu Macugen la o cincime, cu Lucentis la aproape o treime din subiecţii participanţi la teste. Totuşi, terapia trebuie aplicată în fază timpurie, în tot cazul înainte de a se forma cicatrice. Tratamentul nu este tocmai plăcut: medicamentele trebuie injectate la interval de câteva săptămâni, sub anestezie locală, în corpul vitros al ochiului.

În cazul degenerării senile a maculei, pot fi luate şi măsuri profilactice. Dat fiind că oftalmologii au posibilitatea să stabilească diagnosticul mult înainte de manifestarea primelor simptome, ei recomandă ca, începând de la vârsta de 50 de ani, oamenii să meargă cu regularitate la control. În stadiu incipient, administrarea de zinc, selen, luteină şi vitamine, în special vitamina E, poate încetini substanţial evoluţia bolii, împiedicând-o să ajungă la o formă dramatică.