1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Teorii ale conspiraţiilor

Condamnarea comunismului de către preşedintele României pe de o parte, şi insultele, ameninţările şi violenţele verbale proferate în reacţie de şeful PRM Vadim Tudor pe de alta constituie azi subiectul multor relatări din presa occidentală de limbă germană.

default

Condamnarea comunismului de către preşedintele României pe de o parte, şi insultele, ameninţările şi violenţele verbale proferate în reacţie de şeful PRM Vadim Tudor pe de alta constituie azi subiectul multor relatări din presa occidentală de limbă germană. De pildă din Neue Zeurcher Zeitung.

Sueddeutsche Zeitung din Muenchen publică o poză înfăţişîndu-l pe C.V. Tudor cu gura larg căscată, agitînd furios un cartonaş roşu, sub care citim: „Poetul de curte al debarcatului dictator Nicolae Ceauşescu se opune elucidării trecutului comunist”.

Ziarul relatează despre tentativele politicianului extremist şi ale trupelor lui de şoc „de a-i alunga din tribune pe veteranii rezistenţei anticomuniste”, între care şi „pe respectatul Ion Diaconescu, unul dintre cei care, în timpul detenţiei sale politice, a refuzat să accepte colaboarea cu securitatea”. Ziarul semnalează cererea preşedintelui de a se adopta o lege privind deschiderea imediată a tuturor arhivelor, la care nici măcar Comisia Tismăneanu n-a avut acces neîngrădit, în ciuda sprijinului obţinut de la şeful statului.

Imagine curprinzătoare a ororilor

Subiectul e tratat pe larg şi de Wiliiam Totok în cotidianul berlienz TAZ. Ziarul din capitala Germaniei zugrăveşte nuanţat cele petrecute în parlamentul României, relifînd că „discursul prezidenţial a prezentat o imagine cuprinzătoare a ororilor comise de regimul comunist din România, de aparatul de partid şi cel represiv, în speţă de securitate”.

Traian Băsescu, scrie între altele ziarul berlinez, „a scos în evidenţă continuitatea politică legînd faza stalinistă timpurie de intervalul ceauşismului naţionalist cuprins între 1965 şi 1989. In special această teorie a continuităţii a iscat virulente proteste ale ultranaţionaliştilor de la PRM”.

Reproşuri de antisemitism

Ziarul semnalează şi vehementele atacuri antisemite provocată de numirea politologului româno-american Vladimir Tismănenau în fruntea Comisiei, „căruia i s-a reproşat, în nenumărate articole de ziar, că ar fi încercat să minimalizeze contribuţia evreilor la instalarea comunismului, pentru a-şi proteja tatăl”.

Dar Tismăneanu, mai relevă ziarul, a fost atacat şi pentru că şi-a dezavuat propriul părinte. In reacţie, Tismăneanu, citat de ziarul berlinez a atras atenţia asupra predilecţiei comunismului românesc pentru teorii conspiraţioniste, „ predilecţie care s-a prelungit şi în epoca postcomunistă”.

Teoria conspiraţiei: Virusul HIV / AIDS

Comentatorii occidentali mai abordează pe larg şi altă teorie a conspiraţiei, după cum o numeşte Corriere de la Serra. Întrebîndu-se „ce au oare în comun securitatea comunistă estgermană, colonelul Gaddafi, şeicii din Egipt şi unii din islamiştii extremişti”, ziarul milanez notează: „ei toţi cred sau au crezut că virsul Sidei ar fi fost produs chipurile în laborator, de către CIA sau Mosadul israelian, spre a-i extermina pe negri, pe hispanici şi pentru a distruge societăţile arabe”.

Editorialiştii apuseni sunt de cu totul altă părere. Ei condamnă la unison şi cu nedisimulată indignare farsa judiciară libiană soldată cu pronunţarea sentinţei capitale în procesul intentat unui grup de surori bulgare şi unui medic palestinian pentru prezumtiva contaminare a unor copii cu virusul maladiei Sida. Mulţi analişti consideră că dictatorul libian Gaddafi încearcă să şantajeze UE şi lumea occidentală, care după cum relevă austriacul Salzburger Nachrichten, „e dependentă de petrolul libian şi deci nu e înclinată defel să adopte un ton mai ferm faţă de liderul de la Tripoli”.

Ostatici în Libia

Lausitzer Rundschau consemnează că „speranţele transformării Libiei dintr-un stat de tîlhari într-unul de drept au fost spulberate de scandalosul verdict”. General-Anzeiger din Bonn notează că decizia judecătorilor nu le-a aparţinut lor, ci dictatorului, „care are mare nevoie de bani după ce a plătit sume uriaşe ca despăgubiri victimelor atentatelor teroriste comise de Libia în occident. Berliner Morgenpost crede că Gaddafi, „un abil tactician, trage de timp, nădăjduind să obţină mari avantaje din partea apusului, după ce se va erija în postura de salvator al infirmierelor condamnate”.

Şi Wall Street Journal din New York abordează cazul ostatecilor europeni din deşertul libian. Ziarul constată că „suma cerută de Gaddafi, de 10 milioane de dolari despăgubiri pentru fiecare copil libian contaminat corespunde exact celei cerute de familiile victimelor atentatului de la Lockerbie”. E vorba de oraşul scoţian în care, în 1988, s-a prăbuşit un avion de pasageri american, aruncat în aer de agenţii secreţi ai lui Gaddafi.

„Acesta s-a orientat spre vest după ce a observat modul în care a fost debarcat dictatorul irakian Saddam Hussein. In schimbul renunţării la terorism şi înarmarea nucleară, America a restabilit relaţiile diplomatice şi comerciale cu Libia. A venit momentul”, scrie ziarul, „ca occidentul să-i amintească dictatorului libian că se poate şi altfel”.

Apel la Romano Prodi

In fine, ziarul maghiar Nepszabadsag aminteşte de călătoria precipitată efectuată la Tripoli de fostul comisar european Romano Prodi, acum 2 ani şi îi cere acestuia „să-şi repare greşeala printr-un nou pelerinaj la Gaddafi, cu scopul de a salva vieţile celor 6 oameni condamnaţi la moarte”.

  • Data 20.12.2006
  • Autoare/Autor Petre Iancu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B0yr
  • Data 20.12.2006
  • Autoare/Autor Petre Iancu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B0yr