Teodor Meleşcanu la Justiţie, Radu Stroe la Apărare

Cu o zi înainte şi chiar în cursul dimineţii, conducerea PNL oscila între o poziţie dură, menită să o impună pe Nicolai în pofida preşedintelui Traian Băsescu şi o atitudine mai concesivă. Norica Nicolai însăşi părea să oscileze între postura belicoasă şi cea înţeleaptă a renunţării la candidatură. La o emisiune de televiziune Norica Nicolai declarase că îşi va preciza atitudinea în funcţie de evoluţia lucrurilor în şedinţa conducerii de luni dimineaţa.

Primul ministru avea aşadar o sarcină foarte dificilă. Pe de o parte era presat de antiprezidenţialii ireductibili ca Ludovic Orban - care propunea restructurarea Guvernului şi solicitarea unui vot de în Parlament - şi imperativele guvernării care pretindeau o soluţie practică menită să pună capăt crizei. Am văzut că Primul ministru a fost în destule rînduri nevoit să accepte propunerile radicalilor şi puţin a lipsit să nu se întîmple la fel şi acum. Ar fi însemnat însă să vină din nou în Parlament şi să-şi negocieze iarăşi programul în schimbul voturilor.

În ultima clipă primul Ministru a primit un ajutor nesperat din partea lui Mircea Geoană, care în timp ce liberalii deliberau a anunţat că grupul PSD nu va vota un Guvern restructurat şi mai mult decît atît a cerut demisia de onoarea a întregului Cabinet şi organizarea de alegeri anticipate. Declaraţia aceasta a fost suprinzătoare prin radicalitatea ei şi caracterul ei intempestiv. A părut, de aceea, să fie mai curînd o formă de presiune asupra conducerii PNL, un fel de a-i convinge pe liberalii inflexibili să renunţe la artificii şi speculaţii şi să rezolve criza mai repede.

Într-adevăr nu mult după aceea Radu Câmpeanu anunţa că liberalii au hotărît să renunţe la candidatura Noricăi Nicolai şi să încredinţeze protofoliul Justiţiei, actualului interimar Teodor Meleşcanu. Locul lui Meleşcanu de la Apărare ar urma să fe ocupat de Radu Stroe. Norica Nicolai a primit şi ea o compensaţie morală, fiind gratificată cu un vot de încredere.