Tensiuni serioase în raporturile germano-ruse

O îmbrăţişare călduroasă ca între doi buni prieteni: preşedintele Rusiei Vladimir Putin şi fostul cancelar federal Gerhard Schröder la recepţia organizată de compania Nord Stream AG, la St. Petersburg, în cinstea oaspetelui german, care a împlinit de curând 70 de ani. Schröder este preşedintele adunării acţionarilor acestei companii, ce aprţine în majoritate concernului rus Gazprom şi care administrează conducta de gaz din Marea Baltică, având ca destinaţie Germania.

Judecând după cordialitatea cu care s-au salutat Putin şi Schröder, am putea deduce că raproturile germano-ruse sunt dintre cele mai bune. Chiar dacă Gerhard Schröder s-a retas din viaţa politică, partidul său, SPD, se află alături de CDU/CSU la guvernare. Unul dintre cei mai apropiaţi colegi de partid, pe vremea când a fost cancelar, Frank-Walter Steinmeier, este actualul ministru de Externe al Germaniei. Criza din Ucraina a zguduit relaţiile dintre Berlin şi Moscova.

Parteneriat slăbit

Până nu demult, Germania era considerată a fi principalul partener al Rusiei în occident. "Germania era partenerul privilegiat pentru dialog al Rusiei în carul NATO şi UE. Ceea ce oglindea rolul special al Germaniei la nivel internaţional" - apreciază Hans-Joachim Spanger, membru al prezidiului Fundaţiei din landul Hesa pentru studii de pace şi conflict. În contextul "revenirii la Războiul Rece", partenerii occidentali aşteaptă din partea Germaniei mai degrabă o dovadă de "solidaritate în sânul alianţei" decât deţinerea unui "rol special", spune Spanger. Şeful diplomaţiei germane, Steinmeier, face eforturi vădite de a adopta cu privire la Rusia "un ton moderat, pentru a menţine deschise punţile de legătură şi căile de dialog cu Moscvoa". Aceasta ar fi, adugă Hans-Joachim Spanger, "ultima rămăşiţă a rolului special german".

Alexander Dynkin, directorul Institutului pentru economie mondială şi relaţii internaţionale al Academiei de ştiinţe din Rusia, priveşte rolul Germaniei în relaţiile cu Moscova cu ochi critici: "Germania n-a prea dat dovadă de un rol de frunte în eforturile de soluţionare a acestei crize". Nici oamenii de rând din Rusia nu sunt conştienţi de un astfel de rol special al Germaniei. Experţii vâd, ce-i drept, lucrurile cumva mai diferenţiat, dar, spune Dynkin, e regretabil că "europenii nu promovează o politică independentă de cea a Washingtonului".

Acord ineficient

Gernot Erler, însărcinatul guvernului federal de la Berlin pentru Rusia a propus marţi, 29 aprilie, să se organizeze o nouă rundă de dialog la Geneva. "S-au făcut multe promisiuni. De ce n-au fost ele onorate?" întreabă Erler.

Alexander Dynkin consideră astfel de dezbateri pozitive, în principiu. Problema e, crede el, că la Geneva s-a omis edificarea unor mecanisme care să facă posibilă transpunerea în viaţă a acordului convenit. Fără instrumentele necesare, astfel de documente n-au decât şansa de a eşua. Dynkin aminteşte de acordul semnat la 21 februarie de ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier la Kiev. "La nici 24 de ore acesta devenise deja maculatură" atrage atenţia directorul Institutului pentru economie mondială şi relaţii internaţioanle al Academieie de ştiinţe din Rusia. Să ne amintim: la vremea aceea, prin medierea miniştrilor de Externe ai Germaniei, Poloniei şi Franţei, opoziţia ucraineană şi preşedintele Ianukovici ajunseseră la un compromis. Puţin mai târziu, Victor Ianukovici a fost totuşi debarcat de la şefia statului.

Economia, ca liant

Economic, legătura dintre Germania şi Rusia e în continuare strânsă - apreciază deopotrivă Hans-Joachim Spanger şi Alexander Dynkin. "Economia germană se opune din răsputeri aplicării fazei a treia a sancţiunilor la adresa Moscovei", observă Spanger. Aceasta pentru că există pericolul închiderii pieţei ruseşti. Şi cine va profita cel mai mult de pe urma unei astfel de evoluţii? "Economia Chinei", crede Dynkin. El pledează pentru o mai strânsă cooperare între Rusia şi UE. Doar împreună poate fi soluţionată criza din Ucraina. Influenţa Rusiei, adaugă Dynkin, în estul Ucrainei e mai redusă decât se afirmă adesea şi mai mică decât cea a occidentului asupra conducerii de la Kiev.

Decisive pentru o cooperare bazată pe încredere sunt şi relaţiile personale dintre actorii politici. Mai ales în raporturile cu Rusia, aceste relaţii personale sunt cu mult mai importante decât cele la nivel de instituţie, explică Spanger. Relaţiile dintre preşedintele Putin şi cancelara Merkel par însă destul de reci.