Tendinţe periculoase

Mii de musulmani au protestat în Indonezia, Afganistan, Tailanda contra publicării caricaturilor profetului Mahomed în ziare daneze şi din alte state europene. Disputa caricaturilor a provocat în Vest o deteriorare a imaginii Islamului. De ambele părţi aşadar, se observă tendinţe pericluoase ce fac din ce în ce mai necesar un dialog deschis între culturi.

Sentimentele de jicnire pe care le resimt mulţi musulmani după publicarea caricaturilor profetului Mahomed sunt reale şi demne de luat în seamă. Totuşi nu se poate accepta ca instituţii vestice să fie luate cu aslat sau incendiate, sau persoane nevinovate ameninţate cu moartea doar pentru că sunt originare din Europa. Aceste reacţii nu au nimic de-a face cu Islamul, ci mult mai mult cu interesele ideologilor radicali care folosesc această dispută în scopuri politice interne. Violenţa oarbă este inacceptabilă şi nu poate fi justificată nici prin blasfemie. Ea nu este în folosul majorităţii musulmane. Totuşi asistăm în prezent la evoluţii periculoase. Este şocant cît de mulţi oameni, mai ales în ţările arabe s-au mobilizat la aceste demonstraţii cu caracter violent. Si este înspămîntător că în lumea islamică nu s-au auzit mai multe voci curajoase care să condamne violenţa. Excepţie face preşedintele palestinian Mahmud Abbas, şeful religios sirian, şeicul Hassun care a vorbit despre „acţiuni ale unor oameni demni de milă“ şi numeroşi reprezentanţi ai musulmanilor din ţările europene. Totuşi ar fi de dorit ca numărul vocilor raţionale şi temperate să sporească şi în Orientul apropiat. Deocamdată însă pe străzi şi la televizor tonul îl dau cei ce îndeamnă la violenţă zecile de mii de musulmani frustraţi şi nemulţumiţi.

In Occident imaginea este alta, dar nu mai puţin îngrijorătoare. Tendinţa de nediferenţiere este din păcate şi aici puternică, ceea ce face ca Islamul să fie pus adesea pe picior de egalitate cu terorismul şi violenţa. Fiecare lovitură, fiecare crimă politică, fiecare răpire întăreşte această imagine. Si totuşi ea nu este corectă. Pentru că nu-i priveşte decît pe cei care nu urmăresc decît să semene duşmănie între lumea islamică şi cea vestică. Din păcate mulţi oameni politici europeni au înţeles de abea după escaladarea reacţiilor în Orientul apropiat, că în disputa caricaturilor nu este vorba doar de libertatea presei, ci mult mai mult de respectul faţă de valorile altor religii, faţă de valorile unei religii care de mulţi ani a fost insrumenatlizată cu succes în scopuri politice extremiste. Odată sentimetele religiaose ale musulmanilor fiind rănite, ideologii radicali nu au avut decît să apeleze la ei, protestele acestora au luat o formă din ce în ce mai brutală, adîncind astfel prăpastia dintre culturi. In Germania musulmanii resimt şi mai profunda jicnirea, dat fiind trecutul nazist al ţării, cînd nu musulmanii ci evreii au făcut obiectul unor caricaturi ofensatoare.

De ambele părţi aşadar este nevoie acum de raţiune şi reţinere şi de intensificarea dialogului dintre culturi, care nu se poate limita doar la nivelul imamilor şi au unor preoţi deschişi, ci trebuie să cuprindă şi lumea politică şi mai ales masele. Peşedintele Germaniei Horst Koehler a subliniat pe bună dreptate că Europa trebuie în special să-şi aducă aportul, pentru că în Europa minoritatea mulsulmană din ce în ce mai numeraosă ,insufiucient integrată poate deveni pe termen lung un factor care să pericliteze pacea socială.