Televiziunea română subiect de dispută politică

Purtătorul de cuvînt al PSD, Dan Matei Agathon, a protestat împotriva unei emisiuni a lui Stelian Tănase pe care a considerat-o prea favorabilă Alianţei PD-PNL şi ostilă, implicit, partidului de guvernămînt. Anterior însă şi Partidul Democrat se considerase nedreptăţit de două reportaje în care, liderul ei, Traian Băsescu ar fi fost prezentat într-o manieră menită să-l discrediteze. În contextul acesta, directorul Televiziunii, Valentin Nicolau, a declarat că reclamaţiile partidelor aflate în competiţie politică nu fac decît să demonstreze că TVR deranjează pe toată lumea şi, prin urmare, este cu adevărat echidistantă. O demonstraţie pe care directorul Televiziunii a considerat-o imposibil de respins.

Cu toate acestea tensiunile din TVR pe tema politicii interne nu au dispărut deloc, ba s-ar putea spune că se află abia într-un moment incipient. Pe măsură ce ne vom apropia de campania electorală, temperatura va creşte tot mai mult şi nu este exclus să asistăm în continuare la dueluri aprige pe tema neutralităţii politice a Televiziunii publice din România. Din 1990 încoace, cu perioade de acalmie, Televiziunea publică a fost mereu obiect de dispută politică, redactorii fiind ei înşişi supuşi unor presiuni foarte mari din toate direcţiile. După o perioadă de evoluţii pozitive, totuşi nici pînă astăzi televiziunea nu a reuşit să găsească acea formulă editorială, care s-o pună la adăpost de acuzaţiile acestea abrupte de partizanat politic. Dificulatea este însă una de ordin general, ţinînd de întreaga societate românească. Pentru toţi actorii vieţii publice din România, dar mai ales pentru politicieni şi ziarişti, a fost şi mai este se pare în continuare greu sa găsească o platforma consensuală referitoare la cîteva principii generale. Este vorba despre principiile politice care să guverneze noua societate ieşită din comunism, cum ar fi libertatea persoanei, libertatea comerţului, transparenţa instituţiilor, toleranţa faţă de toate minorităţile, denunţarea trecutului comunist cu toate ororile sale ş.a.m.d., adică acele valori menite să apropie în chip profund societatea românească de civilizaţia occidentală. În realitate din 1990 încoace, în ciuda diferitelor profesiuni de credinţă zgomotos afişate, au continuat să fie slujite interese contradictorii, iar absenţa unui consens asupra temeiurilor societăţii a făcut ca presa să ia, inevitabil, chipuri partizane, excesive. Rezultatul a fost că, atunci cînd TVR, de pildă, a dorit să împace pe toată lumea, nu a facut-o prin adoptarea unui punct de vedere cu adevărat neutral, plasat la nivelul principiilor şi al intereselor generale ale societăţii, ci a făcut-o alternînd pur şi simplu puncte de vedere partizane. Adică astazi a făcut o emisiune ostilă cutărui partid, iar mîine a făcut o alta favorabilă aceluiaşi partid. Presa românească a rămas multă vreme prizoniera punctului de vedere că neutralitatea politică se obţine amestecînd culorile politice diferite aşa cum se amestecă culorile pe discul optic ca să dea albul luminii. Rezultatul a fost că toată lumea protestează şi toată lumea se consideră nedreptăţită. De aceea argumentul directorului TVR că protestele simultane ale PSD şi ale Opoziţiei ar exprima echidistanţa nu este corect. Echidistanţa va fi obţinută abia atunci cînd, în ciuda unor emisiuni foarte critice, nici un partid nu va îndrăzni să protesteze de teamă se nu se compromită în ochii opiniei publice.