Televiziunea publică germană încearcă să elucideze complotul soldat cu moartea preşedintelui Kennedy

În ultimele decenii, asasinarea preşedintelui John F. Kennedy, la 22 noiembrie 1963, s-a aflat în atenţia unor comisii de anchetă ale Senatului şi Camerei Reprezentanţilor SUA, a constituit subiectul unor nenumărate cărţi şi filme, stimulând şi apariţia celor mai diverse teorii conspiraţioniste. Întrebarea centrală a fost: Cine l-a ucis pe preşedintele american? Şi de ce? Sau, cu alte cuvinte, la comanda cui? Întrebările sunt îndreptăţite, cu atât mai mult cu cât varianta unicei implicaţii a lui Lee Harwey Oswald, un labil psihic cu simpatii comuniste, care la rândul său a fost asasinat la numai două zile după faptă, pare neverosimilă.

Anchetele în dorul lelii ale FBI-ului, dispariţia rapoartelor medico-legale ale defunctului preşedinte, contradictoriile depoziţii ale martorilor – toate acestea au convins numeroşi americani că în spatele asasinatului se află fie FBI-ul, fie Mafia, fie Pentagonul, fie Rusia, fie cubanezii din exil sau liderul de la Havana, Fidel Castro. Numeroase din aceste teorii au fost între timp contrazise cu argumente solide. Nu a existat un al doilea puşcaş în afară de Oswald, nu a existat nici un al patrulea glonţ, despre care se specula că ar fi fost tras dintr-o umbrelă. Din punct de vedere balistic, medical şi logistic, condiţiile în care s-a desfăşuat atentatul au fost elucidate. De la etajul cinci al unui depozit, Oswald a tras trei focuri asupra preşedintelui. Primul şi-a greşit ţinta, al doilea a perforat gâtul lui Kennedy iar al treilea - cel mortal - i-a străpuns craniul.

Totuşi, îndoielile cu privire la solitara implicaţie a lui Oswald - a unui dezechilibrat mintal care s-a decis pe cont propriu să pună mâna pe armă - au continuat să existe. Şi existenţa lor este îndreptăţită, conform filmului ARD, realizat de Wilfried Huismann şi intitulat „Rendezvous cu moartea”. Renumitul autor de filme documentare a investigat vreme de peste trei ani cazul la Moscova, Washington şi Mexico City. El a cercetat arhivele KGB-ului, ale CIA, a stat de vorbă cu foşti responsabili ai FBI şi cu fostul secretar de stat american, Alexander Haig.

Filmul se referă în principal la o pată albă din biografia lui Oswald – anume o şedere a sa de şase zile în Mexico City cu doar şapte săptămâni înainte de atentat. Versiunea oficială de până acum era că Oswald a încercat acolo fără succes să obţină o viză turstică de la ambasada Cubei - ţară în care voia să lupte pentru victoria comunismului. În pelicula ARD se arată cu dovezi că, dimpotrivă, Oswald a avut în ambasada Cubei contact cu membri de înalt rang ai serviciilor secrete de la Havana, că a primit suma de 6500 de dolari şi misiunea clară de a-l lichida pe preşedintele american. Cubanezii voiau să scape de preşedintele Kennedy, fiindcă fratele acestuia, Robert Kennedy - pe atunci ministru al justiţiei - ordonase, pe fundalul eşuatei încercări a CIA de invadare a Cubei cu ajutorul cubanezilor din exil, asasinarea lui Fidel Castro. Oscar Marino, un fost lider marcant al serviciilor secrete cubaneze G2 este în peliculă martorul principal. El afirmă că, deşi nu excela în nici o privinţă fiind în plus labil psihic, Oswald a fost folosit pentru executarea şefului Casei Albe. „Nu am avut la îndemână nici o altă persoană care să execute o asemenea misiune. De aceea am folosit ceea ce am putut”, a declarat Marino.

Succesorul lui Kennedy, preşedintele Lyndon B. Johnson, a ştiut de la bun început de implicarea Havanei în asasinat - susţine fostul şef al diplomaţiei americane Alexander Haig în film - dar a ordonat abandonarea acestei piste din cauza pericolului izbucnirii unui nou război mondial. În consecinţă, şeful FBI, J. Edgar Hoover, a ordonat încă de la începutul anchetei să nu fie scoase la lumină legăturile dintre Oswald şi Cuba, avertizând textual: „Dacă vom dovedi implicarea Havanei ne vor ţiui rachetele nucleare pe la urechi.”

Ca o concluzie, Huismann a declarat pe parcursul unui interviu oferit postului nostru de radio: „ Conflictul dintre clanurile Kennedy şi Castro se aseamănă unei tragedii eline, în care unul din cei doi rivali moare răpus în duel”.