Teatrul German din Timişoara şi ordonanţa malefică

Ordonanţa de Urgenţă 63/2010 impune administraţiilor locale să nu depăşească un număr maxim de angajaţi. Intenţia este sănătoasă dar nu şi lipsa de discernământ cu care ea este pusă în practică. Exemplul cel mai grăitor este asimilarea funcţionarilor locali cu oamenii care lucrează în teatre şi filarmonici. Aceste instituţii de cultură sunt finanţate de către Consiliile Locale, iar actorii sau scenografii sunt echivalaţi cu funcţionarii de la ghişeul Primăriei. Prin urmare, directorii teatrelor din ţară vor fi siliţi să concedieze 20% din personal.

Ministrul Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga, a oferit soluţia salvării de la disponibilizare a actorilor şi instrumentiştilor. Comasarea teatrului, filarmonicii şi a operei sub umbrela unei singure instituţii de cultură a oraşului, ar putea face inutile anumite posturi prezente în organigramele actuale, precum contabilii sau femeile de serviciu. La Constanţa, de exemplu, s-a trecut deja la fapte, Opera de pe malul mării fiind desfiinţată ca instituţie autonomă şi transformată în secţie a Teatrului de Stat. Această reţetă nu este funcţională însă peste tot, exemplul perfect fiind Timişoara, oraşul în care coexistă un Teatru Naţional, un Teatru Maghiar şi un Teatru German, toate finanţate de administraţia locală.

Explicaţiile timişorenilor au fost inutile în faţa unui Vasile Blaga intransigent. "Nu mai discutăm. Tăiem departamentele de suport şi le comasăm, fără să plece niciun artist”, a replicat ministrul democrat-liberal în cadrul unei videoconferinţe cu autorităţile locale. Însă o ţară nu poate fi condusă precum o fermă.

Un model nefuncţional

Directorul Teatrului German de Stat din Timişoara, Lucian Vărşăndan, este revoltat. "Includerea în aceeaşi oală a sectoarelor tehnice şi administrative este un model dovedit nefuncţional. În anii ’80 a fost încercat şi a generat dureri de cap. Este un model nefuncţional pentru că fiecare instituţie are propria sa identitate. Teatrul German îşi desfăşoară activitatea exclusiv în limba germană şi acest aspect generează turnee şi deplasări de alt tip decât într-un teatru naţional. Bun, alegem să comasăm, dar cum am eu garanţia că organizatorul de la Filarmonică care este păstrat în post va putea să-mi asigure turneul fără ca el să ştie limba germană? Dacă am acelaşi personal tehnic, nu voi fi supus riscului ca aceiaşi tehnicieni să aibă premieră şi la Teatrul Maghiar? În plus, eu am un singur om care se ocupă de resurse umane. Cum ne imaginăm că acest om va putea să-şi tripleze volumul de muncă, lucrând în acelaşi timp pentru trei instituţii diferite?", a declarat Lucian Vărşăndan pentru Deutsche Welle.

Teatrul German din Timişoara şi-a crescut în ultimul an finanţarea din fonduri externe cu 32%, iar gradul de ocupare al sălilor a fost de 80%. În plus statul român s-a angajat să promoveze cultura minorităţilor naţionale. Ordonanţa 63/2010 ar putea duce de facto la desfiinţarea Teatrului German din Timişoara. Directorul Lucian Vărşăndan afirmă că: "Statul român vine acum şi ne spune să dăm afară. Oricum avem actori prea puţini, oricum ne acoperim deficitul cu actori plătiţi prin fonduri externe şi, în aceste condiţii, să mă duc şi să le spun celor de afară: daţi-ne acum şi bani de salarii? În câte teatre româneşti, care ţin de regimul public al altor state, finanţează România cheltuielile curente de salarii?"

La o primă privire, măsurile autorităţilor de la Bucureşti sunt necesare, dar miniştrii nu ţin cont de sensul dictonului latin “cum grano salis”. Lucian Vărşăndan crede că: “Revoltător este că se spune că nu se doreşte desfiinţarea Teatrului German de Stat. În realitate, nu ţi se spune “te omor”, dar nici nu ţi se dă voie să mai ai suficienţi oameni cât să supravieţuieşti".

Acestei lipse de discernământ guvernamental i se opune Avocatul Poporului. Acesta a sesizat Curtea Constituţională în privinţa ordonanţei de urgenţă care ar putea duce la transformarea Teatrului German din Timişoara într-o simplă placă pe o clădire.

Autor:Vlad Mixich
Redactor: Rodica Binder