Teatrul este o artă vie şi are nevoie de susţinere publică

Bernard Debroux, director al acestei prestigioase publicaţii belgiene, alături de George Banu, a fost prezent şi la Festivalul Naţional de Teatru de la Bucureşti, unde a fost lansată această ediţie specială. Medana Weident a stat de vorbă cu Bernard Debroux. 　

Medana Weident

: Domnule Bernard Debroux, revista Alternatives théâtrales a consacrat un număr special scenei teatrale româneşti. Acest număr oferă cititorilor de limbă franceză posibilitatea de a cunoaşte evoluţiile teatrului românesc din ultimele două decenii, de a se informa asupra spectacolelor şi artiştilor ce au marcat aceşti ani de "libertate în teatru", asupra principalelor evenimente teatrale care au loc în România, cum ar fi festivalurile de teatru. Cum v-aţi "întâlnit" cu teatrul românesc? Cât de bine aţi reuşit să-l cunoaşteţi? 　

Bernard Bebroux

: Nu-l cunosc bine. În Franţa şi Belgia este cunoscut ca autor Eugen Ionesco. Din lumea regizorilor, Andrei Şerban şi Silviu Purcărete, care a fost director la Limoges. Foarte puţine spectacole au circulat în ţările francofone. Am realizat această ediţie specială a revistei Alternatives théâtrales pentru că George Banu, cu care conduc împreună Alternatives Theatrales, e român. În ce mă priveşte, am fost la festivalul de teatru de la Sibiu şi am văzut câtă forţă, câtă energie există în viaţa teatrală românească. Se poate simţi că, după 1989, s-a produs o adevărată descătuşare. M-am bucurat să observ acest lucru. Mai ales acum, când toate drumurile sunt deschise.

În prezent cred că există o foarte pronunţată luciditate, cu precădere în rândul tinerilor, care-şi dau seama că nu ajunge ruptura cu teatrul de stat, cu comunismul. Faptul că sunt înghiţiţi de sistemul capitalist produce nelinişti, ridică o sumedenie de probleme, mai ales în domeniul culturii. Economia de piaţă nu poate rezolva problemele teatrului. Teatrul este o artă vie şi are nevoie de susţinere publică. Se simte că oamenii de teatru îşi dau seama de aceste realităţi cu foarte multă luciditate.

M.W.

: După evenimentele din decembrie 1989 teatrul românesc a putut ieşi din izolarea în care s-a aflat aproape cinci decenii începând să se deschidă spre lumea occidentală. E un proces care continuă.

B.D.

: Acum încep lucrurile să se pună în mişcare, o serie de spectacole să fie cunoscute şi în occident. De pildă Mihai Măniuţiu, care realizat minunatul spectacol "Electra", cu care a avut un lung turneu internaţional şi pe care l-am văzut şi eu. Există acum întâlniri la scară europeană cu autori tineri, precum Gianina Cărbunariu, care a lucrat între altele în Germania. Au loc lecturi şi întâlniri cu publicul în Franţa. Evenimentele de acest tip sunt mai intense decât în anii trecuţi.

M.W.

: Revista pe care o conduceţi va contribui desigur la o mai bună cunoaştere a scenei româneşti în spaţiul francofon.

B.D.

: Cred că această ediţie specială a revistei Alternatives théâtrales este un instrument foarte bun pentru popularizarea teatrului românesc. Personal, cred că principala forţă a teatrului românesc, dincolo de marii regizori desigur, o reprezintă actorii săi, foarte generoşi, care dispun de inteligenţă de joc, de multă sensibilitate şi se implică foarte puternic.

Autor: Medana Weident
Redactor: Petre M. Iancu