1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate şi cultură

"Teatrul are o singură limbă"

Lia Bugnar a scris o piesă pentru Teatrul din Oberhausen, care a fost montată în oraşul german de regizorul Vlad Massaci. Povestea unei îngrijitoare de bătrâni din România este inspirată dintr-un caz real.

default

Scenă din piesă

Autoarea piesei nu a avut intenţia să scrie o piesă despre emigraţie. "Întâmplător am ajuns la acest subiect - o prietenă de-a mea care era poetă în România şi publicase mai multe cărţi a plecat în anii 80 în Germania, unde a terminat o şcoală de infirmieră", explică scenarista şi actriţa Lia Bugnar. "Pe mine m-au fascinat poveştile ei, curajul de a face cu totul altceva."

Die Schnecke von Oberhausen Lia Bugnar Hannah Schwegler Oberhausen Deutschland

Lia Bugnar (în stânga) şi Hannah Schwegler

Piesa Liei Bugnar cu titlul "Melcul din Oberhausen" ("Die Schnecke von Oberhausen") tematizează, în primul rând, "întâlnirea dintre oameni": infirmiera Ana, originară din România, o femeie energică, independentă şi foarte sensibilă care şi-a pierdut soţul într-un accident, îngrijeşte un cuplu de bătrâni din oraşul german. La polul opus faţă de bunăvoinţa Anei şi de iubirea emoţionantă a bătrânului pentru soţia sa infirmă, care nu a mai rostit nici un cuvânt de ani de zile, se află reprezentanţii materialismului, lipsiţi de orice urmă de sensibilitate. Nepotul Frank şi tânăra Lora, care pretinde că ar fi partenera însărcinată a acestuia, recurg la un labirint întreg de minciuni în încercarea de a obţine banii bătrânilor.

"Dezrădăcinarea nu are nimic de a face cu emigraţia"

"Nu se creează un conflict între diferite naţionalităţi, ci se stabileşte o înţelegere profundă între Ana şi bătrânul german, dincolo de orice bariere etnice", explică Hannah Schwegler de la Teatrul Oberhausen, dramaturg al piesei "Melcul din Oberhausen". "Dezrădăcinarea nu are nimic de a face cu fenomenul emigraţiei. Ana nu este un personaj dezrădăcinat, cu toate că s-a stabilit în altă ţară, pentru că acţionează conform valorilor umane care o ghidează. Cei care uită de aceste valori elementare, cei lipsiţi de scrupule, sunt, de fapt, persoanele dezrădăcinate."

Die Schnecke von Oberhausen Vlad Massaci Oberhausen Deutschland

Regizorul Vlad Massaci

Piesa a fost realizată în cadrul unui parteneriat de trei ani între Teatrul din Oberhausen şi Teatrul Naţional "Radu Stanca" din Sibiu. "Am fost fascinaţi de această cooperare, pentru că la teatrul din Sibiu există artişti minunaţi", povesteşte Hannah Schwegler. "Un alt motiv pentru care ne-a interesat tocmai Sibiul: acolo se organizează în fiecare an Festivalul Internaţional de Teatru, iar teatrul "Radu Stanca" are şi o secţie germană."

"Seriozitatea germană deosebită combinată cu lejeritatea românească" a caracterizat cooperarea româno-germană în montarea piesei "Melcul din Oberhausen", consideră Mihaela Sîrbu, interpreta rolului Anei. "Sunt o mare admiratoare a teatrului german. Actorii germani sunt foarte cerebrali şi cultivaţi, îşi pun multe probleme încă înainte de întâlnirea cu regizorul, fac multe propuneri pe parcursul repetiţiilor".

Melcul - o făptură care nu este niciodată străină

Die Schnecke von Oberhausen Oberhausen Deutschland Theaterstück Szene

Scenă din piesa "Melcul din Oberhausen"

Şi regizorul piesei, Vlad Massaci, a remarcat că "actorii germani - cel puţin cei cu care am lucrat la Oberhausen - nu lasă nici un cuvânt, nici o replică, nici o situaţie nelămurită încă de la lecturile de la masă." Cel mai important beneficiu al acestei cooperări la nivel internaţional este, potrivit regizorului român, "descoperirea că oamenii sunt aceiaşi pretutindeni, şi nu e cazul să ai vreun complex de nici un fel." Iar valoarea unui artist se măsoară peste tot cu aceleaşi criterii.

"Teatrul are o singură limbă - cea a poveştilor şi a scenei", consideră Lia Bugnar. În povestea Anei şi a celor doi bătrâni germani îi revine un rol deosebit simbolului melcului. Ideea de a integra imaginea melcului în titlul piesei s-a născut în cele trei zile pe care Lia Bugnar le-a petrecut la Oberhausen înainte de a scrie piesa. Plimbându-se prin centrul oraşului din Regiunea Ruhr, a descoperit o statuie care reprezintă un melc. "N-am văzut nicăieri aşa ceva - în alte părţi, oamenii ridică statui eroilor, conducătorilor de ţări şi cărturarilor. M-a surprins acest melc."

Pentru Lia Bugnar, "melcul reprezintă o făptură care nu este niciodată străină nicăieri, pentru că are casa în spate". Iar "casa noastră suntem noi înşine, nu adresa din acte. Dacă suntem în armonie cu noi înşine, nu suntem străini nicăieri."