1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Economie

Taxa de autostradă - ce modele au germanii

În vreme ce Germania abia acum analizează posibilitatea introducerii unei taxe de drum pentru autoturisme, alte ţări se pot lăuda cu experienţă îndelungată la acest capitol.

În 1997, când austriecii au introdus vigneta, noua taxă a întâmpinat opoziţie. Între timp, lumea s-a obişnuit cu ea. "În cele din urmă, scopul contează, aşa că se ajunge şi la un anumit grad de acceptanţă", afirmă Bernhard Wiesinger, purtător de cuvânt al Automobil Clubului ÖAMTC. Banii încasaţi din vânzarea vignetei sunt investiţi în întreţinerea şoselelor.

Austria ar putea trece drept un model pentru Germania. "Sistemul austriac de colectare a taxei de drum este unul dintre cele mai moderne din Europa. Austria are de controlat şi de întreţinut aproximativ 2200 de kilometri de autostradă, 150 de tuneluri şi 5200 de poduri", adaugă Wiesinger.

Încasări de miliarde

Taxa pentru TIR-uri generează încasări de 1,1 miliarde de euro. La această sumă se adaugă aproape 400 de milioane de euro din vignete. "Pickerl", cum îşi numesc austriecii autocolantul, poate fi achiziţionat pentru un an, la preţul de 80,60 euro, pentru 60 de zile - 24,20 euro şi pentru 10 zile - 8,30 euro. Spre deosebire de austrieci, elveţienii vând numai vignete valabile un an de zile.

De fapt, vigneta austriacă s-a dorit a fi numai o măsură temporară. Guvernul intenţiona să promoveze un sistem de taxare la kilometru. "Dar nu cred că va mai fi introdus vreodată", spune Wiesinger. Costurile cu un asemenea sistem ar fi mult mai mari comparativ cu "răul cel mai mic" - cum numeşte purtătorul de cuvânt al ÖAMTC vigneta.

Sistemul alternativ

Italia, Spania şi Franţa preferă să încaseze bani pe distanţa parcursă. Spre deosebire de Germania şi Austria, autostrăzile franceze se găsesc, în mare parte, în administrarea firmelor particulare. Conform legii de finanţare a infrastructurii rutiere (1955), nu fiecare rută de pe teritoriul Franţei se plăteşte.

Pe autostrăzile cu taxă se percep aproximativ 7 cenţi/kilometru. O parte din încasări ajung, ca profit, la firmele care administrează tronsoanele respective. Restul banilor sunt folosiţi la întreţinerea drumurilor.

Sistemul ar fi ineficient în Republica Federală, crede Bernhard Wieland de la Universitatea Tehnică din Dresda. Scopul introducerii unei taxe de drum este de a-l obliga pe şofer să plătească pentru folosirea infrastructurii. "Dar trebuie să plătească şi în funcţie de frecvenţa cu care foloseşte anumite şosele", adaugă Wieland.

De aceea, Germania ar avea nevoie de un sistem care să indice ce artere rutiere au cea mai intensă circulaţie şi în ce intervale orare. Numai astfel s-ar putea stabili cu exactitate unde vor trebui investite încasările.

Prin urmare, susţine prof. Wieland, taxa pe distanţă e o soluţie mult mai bună comparativ cu vigneta. "Autocolantul austriac un fel de flatrate, iar din punct de vedere economic nu e avantajos", susţine Bernhard Wieland.

Austriecii îşi promovează modelul

Teoretic, profesorul german are dreptate - crede reprezentantul ÖAMTC, Bernhard Wiesinger. "Practic, însă, există foarte mulţi navetişti. Iar pentru aceşti oameni, care parcurg zilnic drumuri lungi cu maşina ca să ajungă la muncă, statul ar trebui să facă excepţie."

Tocmai de aceea, introducerea unui sistem forfetar ar fi soluţia ideală - mai crede Wiesinger. Dacă Germania va percepe taxă de drum şi pentru autoturisme, cea mai bună alegere ar fi vigneta: "La noi, vigneta e un model de succes cu mici defecte estetice", conchide purtătorul de cuvânt al ÖAMTC.