Talibanii tutunului est-european

Branduri dintre cele mai renumite sau ţigări cu nume necunoscute se vând, în proxima vecinătate a debitelor de tutun, la preţuri atractive, mult mai la îndemâna unor fumători cu venituri pe măsura standardelor economice est-europene.

În vreme ce responsabilii de la Bruxelles fac presiuni în vederea echilibrării comunitare a plafonului taxelor şi, implicit, a preţului produselor de tutun, consumatorii, asediaţi şi de legislaţia tot mai aspră în privinţa fumatului în spaţii publice, susţin piaţa subterană şi, indirect, un întreg sistem de reţele ale crimei organizate. Cât de întortocheate sunt traseele contrabandei cu ţigări a încercat să afle corespondentul nostru în România, Cristian Ştefănescu.

Balcanii de Vest şi fosta URSS, paradisul contrabandei cu ţigări

Luaţi principalele ştiri ale primului deceniu al secolului 21 şi faceţi un exerciţiu de imaginaţie. Ţineţi cont de următorul detaliu: la câţiva kilometri de graniţa răsăriteană a Uniunii Europene se dezvoltă un mic Afganistan. Atâta, doar, că „talibanii” la care facem referire nu cultivă plante din care se produc droguri, ci tutun. Un tutun pe care tot ei îl prelucrează în fabrici mai mult sau mai puţin clandestine.

Autorităţile din fostele republici sovietice sau cele din Balcanii de Vest închid ochii. De fapt, întregul fenomen se petrece, pe alocuri, chiar sub directa coordonare a politicienilor, până la cel mai înalt nivel. Este notorie implicarea fostului premier şi preşedinte al Muntenegrului, Milo Djukanovic, pus sub acuzare de către procuratura italiană pentru amestec în traficul de ţigări. Dimensiunea fenomenului este greu de imaginat.

Pentru a prinde măcar o parte din fire, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţii a apelat la colegi din întreaga regiune. Aportul autorităţilor nu poate fi luat în calcul, dimpotrivă. Să dăm încă un argument: corespondentul Deutsche Welle la Chişinău, Vitalie Călugăreanu, a constatat că întreaga industrie a tutunului din Republica Moldova este controlată de Oleg Voronin, nimeni altul decât fiul preşedintelui acestei ţări.

România, parte a reţelei de trafic cu ţigări

Drew Sullivan este jurnalist american şi a studiat, în ultimii ani, reţelele crimei organizate, în special în Europa de Sud-Est:

„Contrabanda trăieşte nestingherită în Balcani. Cantităţi mari de ţigări tranzitează România, Ucraina, Muntenegru sau Bosnia, înspre Europa de Vest, înspre oraşe importante din Germania. Sunt aduse din China sau fabricate în regiune. Există o relaţie strânsă între contrabandă şi, uneori, responsabili guvernamentali de cel mai înalt nivel. În România şi Bulgaria, oficiali la toate nivlele guvernamentale sunt implicaţi în comerţul prin magazine duty-free, prin care se operează contrabanda.”

Jurnalistul macedonean, Mubarek Asani, are o explicaţie pentru perpetuarea unei stări de fapte care, pe vremea embargoului impus fostei Iugoslavii, a fost tolerată:

„Odată intrat în crima organizată, nu mai ieşi din ea. În plus, în regiunea Balcanilor, nu există încă un sistem juridic funcţional. Dacă mă aflu într-o anumită poziţie de vârf, am sub mine mulţi oameni care lucrează pentru mine astfel că sistemul nu poate ajunge la mine. De fapt, eu sunt sistemul”.

Am încercat să aflăm şi cum privesc autorităţile din regiune întregul fenomen şi dacă există un front comun. Răspunsul, obţinut de la directorul adjunct al Direcţiei Vămilor din România, Iulian Butnaru, lasă loc de interpretări: fie nu există capacitatea interoperţională, fie – şi mai grav – nu se doreşte ca întreaga construcţie să semene cu piesele unui domino:

„Modul în care este structurată legislaţia naţională în Ucraina, pe ceea ce înseamnă producerea şi comercializarea produselor din tutun este permisivă şi reprezintă doar strictul interes naţional, punând în pericol vecinii. Pentru ucrainieni, important este că vând, fiscalizează şi aduc bani la buget”.