1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Tactica compromisului ad-hoc

Documentul final al summitului UE de la Bruxelles trebuie să fi pus la grea încercare abilitatea diplomaţilor, rezultatul fiind un act de virtuozitate acrobatică

default

Viaţa îşi reia cursul normal la Gori, în Georgia

De ce? Fiindcă , explică BADISCHE ZEITUNG în continuare, deşi uşa către Moscova rămîne deschisă, mesajul adresat Kremlinului este cît se poate de clar şi categoric.

Cotidianul german insistă asupra conţinutului paragrafului final: „cîtă vreme trupele ruseşti nu se vor retrage pe poziţiile deţinute înainte de 7 august, negocierile privind încheierea unui nou acord de parteneriat între Uniunea Europeană şi Rusia vor fi îngheţate.”

„Documentul final al summitului extraordinar de la Bruxelles este un compromis tipic pentru Uniunea Europeană, atît pe placul Marii Britanii, al ţărilor nordice şi al adversarilor est europeni ai Moscovei, noi membri ai Uniunii, cît şi pe cel al Germaniei, Franţei şi Italiei care militează în mod tradiţional pentru buna înţelegere şi parteneriatul cu Rusia” – scrie în această dimineaţă din neutra Elveţie cotidianul de limbă germană NEUE ZÜRCHER ZEITUNG.

Un compromis clasic, un document care nu pare apt să-i aducă la raţiune pe adepţii războiului rece de la Kremlin care de zile şi săptămîni îşi rîd în barbă luînd NATO şi UE drept „tigri de hîrtie” – opinează DIE WELT pe prima pagină. În continuare, comentatorul german deşi consideră justă menţinerea canalului de comunicare cu Moscova, estimează că adevărata dificultate rezidă în tactica trecerii de la un compromis ad-hoc la celălalt, deloc aptă să modifice fundamental relaţiile cu Rusia. Stringentă ar fi însă o repoziţionare a Europei faţă de o Rusie neo-imperială, ceea ce ar presupune între altele elaborarea de către cei 27 a unei politici energetice externe comune.Fiindcă, atîta vreme cît fiecare stat îşi încheie propriile afaceri cu Moscova, potentaţii de la Kremlin vor putea să aplice pe mai departe nestînjeniţi străvechea formulă „divide et impera”.

Şi DER STANDARD de la Viena sesizează ambiţiile neo- imperiale ale Rusiei care acţionează conform străvechii reţete „scopul scuză mijloacele”..De aceea, cazul Georgiei este şi un avertisment adresat occidentului care ar trebui să integreze mai solid teritoriile care au aparţinut fostei Uniuni Sovietice în structurile Uniunii Europene şi ale NATO. Nu este exclus ca la iarnă anumite „defecţiuni survenite” în reţeaua de conducte de gaz să le reamintească europenilor să nu se opună prea vehement intereselor Moscovei. Iar atunci cînd împuternicitul UE pentru politică externă Javier Solana afirmă că relaţiile celor 27 cu Rusia trebuie complet redefinite după conflictul cu Georgia, el ar face bine să precizeze la ce relaţii se referă fiindcă de facto, despre o relaţie omogenă, unitară a Uniunii Europene cu Rusia, încă nu poate fi vorba. Summitul de ieri de la Bruxelles nu a făcut decît să dea startul acestui nou început, conchide ziarul austriac.

De la Moscova, KOMMERSANT constată că deşi declaraţia de la Bruxelles este dură, cei 27 nu au reuşit să cadă de acord asupra unor sancţiuni din care motiv la Kremlin rezultatul summitului de luni este interpretat drept un succes al diplomaţiei ruse. Într-adevăr, în ajunul summitului, responsabilii politici şi diplomaţii Federaţiei Ruse au ameninţat că sancţiunile vor avea consecinţe grave. Pentru ziarul IZVESTIJA, summitul a fost o mostră a lipsei de coeziune internă a Uniunii Europene, în timp ce EL MUNDO de la Madrid consideră că cei 27 şi-au demonstrat unitatea în caracterul vag al formulărilor conţinute în declaraţia finală.

Dacă nu actuala lor politica externă, măcar originile vechilor europeni sunt aceleaşi – sugerează din nou NEUE ZÜRCHER ZEITUNG referindu-se de astă dată în textul unei cronici la o expoziţie itinerantă de ceramică neolitică din România găzduită actualmente în Elveţia, apoi în mai multe capitale europene, în Statele Unite şi în Japonia.

Mesajul evenimentului, formulat în finalul cronicii ar fi următorul: tocmai străvechile rădăcini comune ale unei culturi atît de diverse ca cea europeană ar condiţiona o evoluţie integratoare.