1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Tăcerea rămâne, totuşi, de aur

Christian Wulff a fost primul preşedinte german care a susţinut un discurs la Auschwitz, cu ocazia comemorării victimelor Holocaustului comis de naţional-socialişti în cel de-al doilea Război Mondial.

default

Preşedintele Germaniei, Christian Wulff, la lagărul Auschwitz-Birkenau, lângă fotografii cu victimele terorii naziste

Înaintea lui, Roman Herzog, care a vizitat fostul lagăr de concentrare cu o ocazie similară, s-a rezumat la a se reculege, argumentând că faţă de unicitatea şi monstruozitatea celor comise la Auschwitz e greu să rosteşti cuvinte. Într-un loc în care, în numele poporului german, au fost ucişi, programatic şi industrial, peste un milion de oameni, fie rosteşti cuvinte dure, fie, pur şi simplu, taci.

Prea puţin experimentatului preşedinte al Germaniei i-a fost cam greu să găsească vorbele potrivite în discursul rostit la Auschwitz. Un discurs cel mult corect. Wulff a vorbit despre ruşinea resimţită de poporul german pentru crimele naziste comise în numele său şi despre "responsabilitatea istorică" pe care poporul german o poartă, "independent de vina individuală". Ca atare, a adăugat preşedintele federal, Germania nu trebuie să permită o eventuală repetare a unor asemenea crime şi este recunoscătoare pentru "marele noroc" al împăcării cu victimele de altădată, în special cu Israelul şi Polonia.

Sunt cuvinte importante, dar departe de greutatea istorică pe care a avut-o discursul rostit de Richard von Weizsäcker la împlinirea a 40 de ani de la sfârşitul războiului. Intervenţia lui Wulff a fost mai degrabă o prelegere decât o răfuială cu cea mai mare crimă din istorie. Într-o corectă enumerare de victime - cu referire la evrei, sinti şi roma, prizonieri de război, membri ai rezistenţei, homosexuali şi persoane cu diverse handicapuri - a lipsit orice referire la intelectualii polonezi. Or, lagărul de la Auschwitz fusese iniţial tocmai pentru ei conceput - şi aici au fost, în mod repetat, exterminaţi.

Spre deosebire de Wulff, care s-a păstrat în limitele acelui moment, vorbitorul ce i-a urmat, lider al comunităţii sinti şi roma din Polonia, a făcut puntea către un prezent în care unele naţiuni europene continuă să ducă politici rasiste, de segregare. România şi Franţa au fost cele două nume pronunţate.

Cât despre Wulff, se vede treaba că bătrânii trec dar înţelepciunea lor rămâne, căci tăcerea e de aur.

Autor: Bartosz Dudek / ics
Redactor: Robert Schwartz

Vă mai recomandăm