1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Tîrziu, dar nu prea tîrziu

Inaugurarea memorialului închinat sutelor de mii de sinti şi romi,victime ale nazismului, este intens comentată. Nu mai puţin, şi răgazul suplimentar acordat Greciei spre a ieşi la liman.

Este ruşinos pentru politica germană că abia în 1982 cancelarul federal de-atunci a denumit genocid exterminarea a peste 100.000 de „ţigani” în timpul dictaturii naziste, că a mai fost nevoie de încă 30 de ani pînă cînd şi acestor victime ale demenţei rasiale a naţional-socialiştilor să le fie închinat un monument - scrie pe prima pagină FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, la o zi după actul oficial al inaugurării, în inima Berlinului, a demult scadentului memorial.

De ce a fost nevoie să treacă atîta vreme pînă cînd sinti şi romii să aibă şi ei parte de respectul cuvenit?- se pot întreba, pe bună dreptate, cititorii. Un posibil răspuns la această nedumerire îl oferă MITTELDEUTSCHE ZEITUNG, care constată că adînc înrădăcinatele resentimente faţă de anumite minorităţi, care şi azi mai mocnesc, au servit în anii dictaturii brune drept legitimare a persecuţiilor şi exterminării celor neiubiţi. Că acest capitol al istoriei germane este departe de putea fi expediat chiar şi după inaugurarea memorialului închinat sintilor şi romilor, este clar pentru cotidianul citat.

Aceasta şi pentru că memorialul a fost dezvelit într-o situaţie în care, în Europa de răsărit îndeosebi, s-a creat un climat de agresiuni şi excluziuni socio-culturale (împotriva romilor) care încalcă şi cele mai primitive standarde ale respectului faţă de semeni, crede KÖLNER STADTANZEIGER. Ziarul relevă însă funcţia de semnal pozitiv trimis de Berlin tocmai spre acele ţări în care „ţiganii” sunt încă masiv discriminaţi.

Că nu toate învăţămintele au fost trase din cumplita lecţie a istoriei - deduce şi WESER KURIER. Ziarul insistă asupra refuzului majorităţii de a se confrunta cu pauperitatea în care trăiesc romii şi de a ceda, în schimb, tentaţiei de a considera această sărăcie cronică şi endemică, drept consecinţă a unor particularităţi culturale ale amintitei minorităţi.

Dar căror particularităţi se datorează incapacitatea Greciei de a se redresa, respectiv răgazul suplimentar de încă doi ani, care i-ar putea fi acordat spre a ieşi la liman? Iată câteva mari semne de întrebare ce scot în evidenţă caracterul grav al crizei monetare euro. Faptul că acum grecii consideră că, după deja încasatele pachete de ajutoare, după scutirile de datorii şi după promisiunile de reformă, udate cu lacrimi, mai au nevoie de încă un ajutor din partea Bruxelles-ului, este tipic pentru Casa de nebuni a Europei, scrie NEUE OSNABRÜCKER ZEITUNG. Ziarul deplînge  diminuarea încrederii în moneda euro.

Îndărătul veştii că Atena urmează să mai dispună de doi ani spre a-şi face temele se ascunde întreaga mizerie a statului elen, dar şi descumpănirea aşa-zişilor săi salvatori, notează TAGESZEITUNG din Berlin, constatînd că planurile de salvare (de până acum) au eşuat.

Ceva mai tolerantă este opinia împărtăşită de DIE WELT. După ce remarcă timpul pierdut în primăvară, de Grecia, din pricina noilor alegeri, ziarul concede că, măcar acum, Atena dispune de un guvern apt să ducă la bun sfîrşit reformele, motiv suficient spre a manifesta înţelegere faţă de nevoile elenilor. Nu trebuie uitat însă că şi partenerii europeni  au greşit, fixînd la început dobînzi prea mari şi impunînd o cură de austeritate neflancată de măsuri de creştere economică.

Oricare ar fi circumstanţele atenuante, presiunile asupra Greciei trebuie menţinute, se pronunţă, intransigent, DE TELEGRAAF, de la Amsterdam. Ziarul olandez explică şi de ce: altminteri şansa de a primi înapoi miliardele împrumutate este nulă.

Scenarii de viitor pe marginea crizei monetare schiţează NEUE ZÜRCHER ZEITUNG, focalizînd situaţia Germaniei. Dacă se va produce o escaladare a crizei, din norii de furtună adunaţi deasupra ţării se va revărsa o ploaie torenţială, economia germană va cădea în recesiune. Dacă situaţia se va destinde, economia germană va putea din nou să-şi pună în valoare forţa ei structurală şi să-şi recîştige avîntul. Al treilea scenariu, cel mai plauzibil ar fi următorul: clasa politică se va dovedi probabil incapabilă să soluţioneze definitiv şi din temelii criza datoriilor. Spaţiul monetar euro va risca ani de-a rîndul să funcţioneze în regim de criză continuă, încercînd prin reparaţii repetate să ţină pasul cu uniunea monetară.

Încă un pas înapoi, spre trecut, a făcut Rusia sub domnia lui Putin, renunţînd să mai păstreze măcar aparenţele unui stat democratic, crede NRC HANDELSBLAD din Amsterdam, comentînd noua lege vizînd delictul de "înaltă trădare". Chiar dacă guvernul rus are motive întemeiate de a-şi face griji din pricina sporirii nemulţumirilor în rîndul populaţiei, noua lege marchează, potrivit ziarului olandez, un recul istoric.

Vigilenţa faţă de duşmanul de clasă şi de stat era propovăduită cetăţenilor şi în timpul comunismului, aminteşte MARKISCHE ODERZEITUNG. Ziarul nu omite să evidenţieze  trecutul KGB-ist al preşedintelui Putin, inspirator al noii legi, care dă vina pe Apus, că ar încuraja protestele ruşilor în marile oraşe ale Federaţiei.