Tâlhărie la drumul mării

Se invocă frecvent comunitatea internaţională, solidaritatea internaţională şi altele asemenea. Iată însă că fărădelegea se dezlănţuie nestingherită în largul coastelor somaleze şi iemenite şi mai nimeni nu pare în stare să întreprindă ceva spre a frâna pirateria. In ciuda tuturor măsurilor de combatere a tâlhăriei în largul mărilor, măsuri anunţate cu mult tam-tam în ultima vreme, în pofida misiunii europene "Atalanta", piraţii continuă să-şi facă de cap.

Ieri s-a confirmat capturarea unui vas german cu un echipaj alcătuit integral din români. Nava, un cargou lung de 146 de metri, parcurgea cuminte zonele periculoase din apropierea coastei iemenite, fără să se îndepărteze de convoiul menit să-i ofere oarece securitate. Cu toate acestea, la circa 75 de kilometri sud de portul Mukalla, piraţii şi-au declanşat fulgerător atacul. In doar câteva minute, cargoul a încăput sub controlul tâlharilor.

Potrivit operaţiunii UE pentru securitatea maritimă, capturarea vasului MV Victoria "n-a putut fi împiedicată de un elicopter aflat pe cea mai apropiată navă militară". O fregată turcească se găsea, în momentul atacului, la aproximativ 100 de mile marine de locul faptei. La Northwood, în Marea Britanie, responsabilii europeni au declarat că operaţiunea Atalanta "nu poate acoperi întreaga regiune", oferind securitate tuturor navelor care-o traversează.

Ce regretabil. Dacă ea nu poate - cine oare poate?

E adevărat că românii par să se afle în afara oricărui pericol, iar armatorul german s-a declarat dispus să plătească orice răscumpărare i s-ar solicita. Dar incapacitatea Comunităţii Internaţionale de a curăţa mările de piraţi şi de a seca izvorul abundent al sumelor în valoare de zeci de milioane de dolari extorcate de tâlhari e cît se poate de supărătoare. Cu atât mai mult cu cât au fost dislocate în zonele cele mai afectate de piraterie numeroase nave de război. Navighează în regiune vase militare din SUA, China, Rusia, India şi Japonia, diverse alte fregate, distrugătoare şi crucişătoare, inclusiv germane. Ceea ce nu-i împiedică pe piraţi să le dea cu tifla.

De-adreptul grotescă e incapacitatea multor guverne de a ordona luarea unor măsuri realmente ferme, de combatere a banditismului pe mări. În Germania a eşuat recent o tentativă de trimitere a unei unităţi de comando pentru eliberarea unui vas german capturat. Riscurile pentru ostateci ar fi fost "prea mari", s-a afirmat la Berlin. În fapt, eşecul operaţiunii "secrete" s-a datorat certurilor dintre oficiali pe tema prerogativelor diverselor ministere şi neînţelegerilor privind competenţele executive, militare şi judiciare ale germanilor.

În răstimp, bazele piraţilor din zona semiautonomă Puntland gem din toate încheieturile, fiind pline până la refuz cu nave deturnate şi cu sutele de marinari răpiţi. Tâlhăria "la drumul mării" se vădeşte a fi o îndeltnicire pe cât de rentabilă, pe atât de puţin riscantă. Rămâne de văzut cât oare va mai accepta Comunitatea Internaţională să asiste neputincioasă la impunitatea strigătoare la cer a răufăcătorilor şi a fărădelegii.

Autor: Petre M. Iancu

Redactor: Rodica Binder