1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

SVP a câştigat alegerile parlamentare din Elveţia

Alegerile parlamentare din Elveţia domină astăzi în paginile presei în limba germană. „Partidul Popular din Elveţia (SVP)“, formaţiune de extremă dreaptă, a câştigat pentru a cincea oară consecutiv alegerile generale”.

default

Acesta este titlul de primă pagină al Neue Zürcher Zeitung, iar întrebarea, ce caută un politician ca Christoph Blocher în Bundesrat, devine retorică”. Victoria partidului extremist, avertizează ziarul, nu se datorează însă atât persoanei în sine, sau fondurilor nemăsurate cu care Blocher şi-a finanţat campania electorală, ci temelor incomode, pe care partidul popular le abordează mereu primul, şi care au determinat electoratul să-i acorde şi mai multe voturi ca în trecut, în toate cantoanele”.

Cotidianul elveţian Basler Zeitung rezumă: “Victoria incontestabilă în alegerile generale de duminică aparţine Partidul Popular şi aliaţilor săi, care promovează imaginea unei Elveţii conservatoare şi izolaţioniste. În privinţa valorilor morale ale politicii elveţiene, toţi ceilalţi au pierdut, adică peste două treimi din electorat”.

La Madrid, cotidianul liberal de stânga El País constată consternat, cu referire la campania oilor albe împotriva celor negre: “Lucrul cel mai înspăimântător în privinţa alegerilor este că extrema dreaptă îşi poate întări poziţia, dacă se prezintă deosebit de agresivă”

Din afară, cotidianul conservator vienez Die Presse, comentează victoria extremei drepte în Elveţia astfel: “Iată că Elveţia, care se consideră mereu un caz aparte, este la urma urmei o ţară ca toate celelalte. O revelaţie dureroasă pentru elveţieni, dublată de teama deteriorării imaginii ţării lor în afară”. Dar acest rezultat poate fi considerat de asemenea o şansă pentru ţara cantoanelor, care a descoperit că nu trebuie să se mai teamă de UE, cu care strânsa cooperare este reglementată într-o serie de tratate bilaterale, şi care este de cinci ani membră a ONU. Ar fi exagerat să numim Elveţia, din cauza victoriei partidului popular de extremă dreaptă în alegeri, “inima întunecată a Europei”, după cum s-a exprimat presa britanică. Partidul popular este încă foarte departe de a deţine puterea singur”.

La fel de echilibrat comentează şi cotidianul german Rheinische Post din Düsseldorf, care aminteşte că forţele politice moderate din Elveţia beneficiază de sprijinul poporului la referendumuri, dacă vor trebui cumva anihilate iniţiative prea radicale ale partidului popular. “Democraţia directă este calea de salvare pentru toţi cei care nu doresc să aibă de a face cu Blocher şi partidul său".

Alegerile parlamentare din Polonia sunt alt subiect fierbinte în paginile presei. Cotidianul luxemburghez Das Luxemburger Wort le consideră drept cel mai important eveniment politic în noua Polonie, după învingerea comunismului şi a economiei planificate. Noul premier, Donald Tusk, va avea însă de luptat, în echipă cu Lech Kaczynski, pentru restabilirea coeziunii politice şi împotriva apatiei generale a poporului faţă de politică”.

În cele din urmă, editorialiştii consacră astăzi spaţii ample escaladării conflictului la graniţa turco-irakiană. Cotidianul liberal vienez Der Standard comentează: “Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) a reuşit să preia controlul regiei în zona de criză, provocând guvernul turc, astfel încât acesta este gata să se lanseze într-o aventură militară ale cărei consecinţe devastatoare sunt greu de evaluat în prezent. Pe de altă parte, formaţiunea teroristă profită de faptul că guvernul de la Bagdad nu are nicio influenţă asupra regiunii curde, iar americanii nu par dispuşi, în ciuda pericolului iminent, să intervină împotriva partidului PKK. Un aspect fatal pentru premierul Erdogan, care în general nu are tendinţe belicoase, şi care s-a bazat pe faptul că SUA vor prelua iniţiativa. Acum, Erdogan a căzut pradă unui scenariu ameninţător, pe care l-a creat el însuşi, dar care i-a scăpat de sub control”.

Premierul turc se vede sfâşiat, comentează Corriere della Sera la Roma, între dorinţa de a le da rebelilor curzi o lecţie binemeritată, aşa cum o cer armata turcă şi opinia publică, şi grija de a nu întinde coarda prea mult în relaţiile cu SUA şi UE.

Dar, aminteşte cotidianul britanic liberal de stânga The Independent, Turcia ar putea solicita, în calitatea sa de membru al NATO, ajutorul aliaţilor, de îndată ce-i sunt ameninţate graniţele. Or cei trei mii de luptători ai PKK sunt concentraţi în adâncul ţării, nu la graniţa turcă, ci la cea iraniană. Escaladarea situaţiei poate fi evitată doar prin gândirea strategică rapidă a capetelor limpezi de la Ankara, Washington, şi de la cartierul general al NATO la Bruxelles.

La Roma, ziarul La Repubblica, priveşte evoluţia situaţiei cu detaşare, dacă nu chiar cu cinism, cităm: “Această chestiune turco-irakiană este deosebit de interesantă. Ea reprezintă oarecum o fereastră spre viitor. (...) Pe scena Orientului Mijlociu sunt deja prea multe conflicte şi prea mulţi actori, dintre care niciunul nu pare a fi în stare să se impună. Această stare de haos se amplifică, în loc să se calmeze, amintind aproape de fenomenul fizic conform căruia sporirea haosului duce în cele din urmă la implozie”.

Ediţia de week-end a ziarului elveţian Neue Zürcher Zeitung: La publicarea oficială a Tratatului între Chişinău şi UE despre simplificarea procedurii de acordare a vizelor, în limbile engleză şi moldovenească, cu traducere oficială în română, Bucureştiul a reacţionat virulent. “De ce această invidie a României faţă de străduinţa micului său stat vecin de a avea o limbă proprie? Poate deoarece toţi vorbitorii de limbă română aparţin unei singuri naţiuni? Unii români par să gândească cu adevărat astfel. Dar un asemenea raţionament este prost văzut în “familia europeană”. În cazul acesta, tăcerea e de aur”, sugerează Neue Zürcher Zeitung.