Summitul UE - America Latină

La o lună înainte de Campionatul Mondial de Fotbal din Germania, balonul a devenit deja o cale de comunicare între Europa şi America de Sud. Cancelarul Austriei Wolfgang Schuessel, preşedintele Comisiei Europene Jose Barroso şi preşedintele peruan Alejandro Toledo s-au arătat cât se poate de entuziasmaţi de meciul de beneficiu în care şi-au pus la încercare talentul pe gazon. În dezbaterile politice, atmosfera este însă mult mai rece şi sceptică. Cu toate că cele 60 de delegaţii din America Latină, Caraibe şi Europa au subliniat la unison importanţa acestui summit, nu se întrevede nici un progres în principalul conflict de interese: libera circulaţie a mărfurilor între diversele regiuni.

În acelaşi timp, ministrul de externe german Frank Walter Steinmeier se aşteaptă la o restructurare a relaţiilor dintre statele latinoamericane, după modelul Uniunii Europene:

„Consider într-adevăr că această formă a integrării regionale care ne-a reuşit în Europa constituie un model pentru America de Sud. Încă nu au fost găsite configuraţiile decisive, organizaţii regionale precum Mercosur concurează în continuare cu alte comunităţi. Totuşi există deja propuneri în vederea creării unei comunităţi a statelor sudamericane precum cea avansată de preşedintele brazilian.”

Astfel, şefii de stat din America Latină folosesc acest summit în primul rând pentru a dezbate conflicte limitate regional. De pildă, preşedintele peruan Alejandro Toledo doreşte să discute cu şefii de stat din Ecuador şi Columbia despre viitorul Comunităţii Andine, din care s-a desprins recent Venezuela.

Potrivit declaraţiei comisarului european pentru afaceri externe Benita Ferrero-Waldner, Uniunea Europeană ar prefera să negocieze cu comunităţi mai puternice, formate din cât mai multe state din America Latină, în timp ce Statele Unite se bazează pe relaţii economice şi diplomatice cu fiecare ţară în parte.

Uniunea Europeană se arată foarte îngrijorată de măsurile de expropriere adoptate în Bolivia, în special în industria ţiţeiului. Este vorba de naţionalizarea resureselor de gaze naturale şi a companiilor din sectorul energetic bolivian. Preşedintele Boliviei, Pedro Morales şi-a justificat decizia la summitul de la Viena:

„Nu suntem obligaţi să întrebăm pe nimeni ce avem de făcut, nu suntem siliţi să informăm pe cineva când este vorba de deciziile politice ale unui stat suveran. Avem nevoie de parteneri, nu de proprietarei ai resurselor noastre naturale. Nu am făcut altceva decât să profităm de dreptul nostru la resursele statului.”

Minstrul de externe al Austriei Ursula Plassnik i-a atenţionat pe diplomaţii latinoamericani că şi deficitele sistemelor judiciare ale acestor state ar putea să-i sperie pe potenţialii investitori din occident.

În paralel cu summitul de la Viena are loc tot în capitala Austriei o conferinţă de protest antiglobalizare la care participă diferite organizaţii non-guvernamentale şi grupări de extremă stângă, care critică dur consecinţele circulaţiei libere a mărfurilor şi problemele sociale din America de Sud. Printre aceşti critic ai summitului oficial de la Viena se află şi preşedintele Venezuelei Hugo Chavez, care a devenit celebru datorită susţinerii pătimaşe a conducerii comuniste din Cuba, dar şi prin declaraţii antiamericane răsunătoare.

Ministrul de externe german Frank Walter Steinmeier a subliniat însă că occidentul nu ar trebui să reducă imaginea Americii Latine la declaraţiile unor populişti de stânga precum Chavez:

„Noi europenii remarcăm faptul că cele mai multe guverne din America de Sud şi America Centrală sunt foarte apropiate de occident în ceea ce priveşte valorile şi perspectiva asupra problemelor actuale.”