1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Summitul G 8 – un summit de criză ?

Conflictul din Orientul Apropiat a deturnat obiectivul central al summitului G 8 de la Sankt Petersburg transformîndu-l deocamdată într-un summit de urgenţă diplomatică.

Preşedintele american Bush şi preşedintele rus Putin la summitul G 8 de la Sankt Petersburg

Preşedintele american Bush şi preşedintele rus Putin la summitul G 8 de la Sankt Petersburg

Dacă una din temele centrale înscrise pe agenda dezbaterilor a fost politica energetică şi strategiile de viitor, războiul care bîntuie între Liban şi Galileea şi care ameninţă să se extindă în toată regiunea a forţat pur şi simplu participanţii la summit să ia atitudine fie la conferinţele de presă , fie în convorbirile între patru ochi.

Dacă o iniţiativă comună în soluţionarea conflictului se lasă încă aşteptată, accentele diferite pe care discursurile de pînă acum ale preşedintelui Bush şi gazdei sale Putin le-au avut nu oferă premizele ideale pentur atingerea rapidă a unui consens.

Şeful Casei Albe a învinuit Hisbollahul pentru escaladarea conflictului , necruţînd nici Siria de remarci critice în timp ce preşedintele Putin a admis legitimitatea Israelului de a se apăra dar a atras atenţia ca riposta să nu fie „disproporţionată” .

Interesant este că preşedintele Bush a fost cel care a invitat şi la o investigare a cauzelor conflictului pentru a înţelege mai bine tragedia care se petrece sub ochii noştri.

Un răspuns aproape simultan la această sugestie înţeleaptă îl dau analiştii politici şi istoricii în paginile unor publicaţii germane la sfîrşit de săptămînă.

Alan Posener , expert în politică internaţională, comentator al cotidianului DIE WELT semnează în ediţia de duminică o analiză istorică a conflicutlui sub titlul „Tragedia Libanului” , pornind de la caracterul exploziv al mozaicului etnic şi religios din „ţara cedrilor” evitînd însă să dea răspunsuri unei cascade de întrebări pe care de altfel şi le pune şi un cetăţean cu bun simţ, raţiune şi de bună credinţă: este Libanul o ţară modernă , orientată spre occident sau dimpotrivă, este un lăcaş al Djihaddului , al războinicilor musulmani care luptă împotriva occidentului? Este o mică ţară curajoasă care a reuşit printr-o revoluţie paşnică să alunge ocupanţii sirieni sau este un stat perfid care îngăduie sirienilor să-şi aprovizioneze clientela teroristă cu arme din Iran ? Va distruge oare atacul Israelului fragila democraţie libaneză sau face Israelul un serviciu guvernului de la Beirut , descotorosindu-l de Hisbollah, care a creat un stat „terorist” în stat pe care însă guvernul nu a cutezat să-l atace? Răspunsurile la aceste întrebări sunt determinate – crede autorul comentariului - de confesiunea religioasă şi apartenenţa etnică a fiecăruia din locuitorii Libanului.

Dar care sunt ţelurile Israelului ? Ele sunt limitate - opinează Posener, ele vizează eliberarea soldaţilor răpiţi şi distrugerea infrastructurilor Hisbollah şi nicidecum ocuparea Libanului.

In 1984 Israelul s-a retras din Liban pînă la o aşa numită zonă de securitate de-a lungul frontierei sale de Nord , zonă pe care a părăsit-o ulterior, în urmă cu şase ani. Revenirea în Liban poate stîrni amintirile neplăcute din 1982 crede autorul eseului înainte de a formula alte noi întrebări: se va înfunda Israelul în mlaştina libaneză? Vor declanşa acţiunile lui militare un război cu Siria sau Iranul? Drept răspuns – Alan Posener îl citează pe Ariel Scharon care în 1982 ar fi declarat: ” La libanezi nimic nu este definitiv, totul merge mereu mai departe.La evrei, nu”.

Un punct de vedere remarcabil asupra conflictului publică şi FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG tot în ediţia de duminică . Autorul , Wolfgang Gunter Lerch, după ce analizează natura conflictului ajunge la concluzia că situaţia din Orientul Apropiat constituie şi certificatul de pauperitate al politicii.

In sfîrşit revista DER SPIEGEL care apare luni publică un text cu încărcătură emoţională , semnat de eseistul Henryk M.Broder . Autorul atrage atenţia asupra faptului că în timp ce opinia publică este consternată de acţiunile Israelului, nimeni nu vrea să vadă că nici măcar arabii nu vor să-şi ajute „fraţii palestinieni”. Eseul se încheie cu citarea unui apel pe care jurnalistul egiptean Youssef Ibrahim, emigrat în Statele Unite, îl lansa la 7 iulie din paginile publicaţiei New York Sun: ”Fraţi palestinieni şi arabi, războiul cu Israelul a trecut, l-aţi pierdut, predaţi-vă şi începeţi să negociaţi pentru a asigura un viitor copiiilor voştri”.

  • Data 16.07.2006
  • Autoare/Autor Rodica Binder
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1M1
  • Data 16.07.2006
  • Autoare/Autor Rodica Binder
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1M1