Summitul euro-ucrainean în umbra crizei politicii interne de la Kiev

Ucraina doreşte să adere cât de repede la UE. Preşedintele ucrainean, Victor Iuşcenko, s-a arătat foarte mulţumit de vestea că noul tratat de cooperare cu UE va fi un Tratat de Asociere. Cu ocazia vizitei cancelarului german, Angela Merkel, la Kiev, în luna iulie, el declarase :

"Aş spune că am obţinut un succes colosal în ultimii doi ani de negocieri intense cu statele membre ale UE – printre care se numără şi Germania".

Ucraina şi UE au semnat la începutul anului 2005 un plan de acţiune care prevedea, între altele, armonizarea legislaţiei ucrainene faţă de dreptul comunitar, respectarea drepturilor omului şi stabilizarea situaţiei politice.

Zonă de liber schimb şi parteneriat aprofundat în domeniul energetic

Din 2007 încoace, se duc negocieri în vederea unui tratat mai amplu care să creeze o zonă de liber schimb precum şi un un parteneriat aprofundat în sectorul energetic. Zona de liber schimb îi poate conferi Ucrainei, în viziunea guvernului de la Kiev, o mai mare autonomie faţă de Rusia. UE speră, la rândul ei, consolidarea securităţii aprovizionării energetice. Ucraina este tranzitată de o serie de oleoducte importante care transportă gazele naturale exploatate în Asia Centrală în Europa.

Alarmă la Bruxelles

Două evenimente care s-au succedat în săptămânile trecute, ar fi putut accelera în mod semnificativ apropierea sau îndepărtarea Ucrainei de perspectiva aderării.

Războiul din Caucaz a alarmat statele europene. Acestea sunt speriate că Ucraina ar putea deveni următoarea ţintă a Rusiei în regiunea în care Moscova vrea să exercite influenţă. Comisarul european pentru Extindere, Olli Rehn, a vorbit atunci despre o perspectivă concretă de aderare pentru Ucraina, în scopul protejării acesteia faţă de Moscova.

Europa scindată

La summitul de astăzi din Paris nu se pune însă problemă unei asemenea perspective. Statele membre ale Uniunii sunt scindate în privinţa Ucrainei, după cum a arătat la sfârşitul săptămânii trecute reuniunea celor 27 de Miniştri de Externe ai UE. Polonia, ţările baltice, Marea Britanie şi Suedia susţin aderarea Ucrainei, în timp ce Germania sau Franţa apelează la mai multă precauţie la acest capitol.

Criza internă la Kiev

Săptămâna trecută, Ucraina a demonstrat ea însăşi că nu este pregătită pentru aderare. Destrămarea coaliţiei guvernamentale pro-occidentale a provocat o adevărată criză politică la Kiev. Preşedintele Victor Iuşcenko şi premierul Iulia Timoşenko au intrat în conflict din cauza atitudinilor lor diferite faţă de criza din Georgia şi intervenţia Rusiei. Observatorii europeni vorbesc despre o sincronizare foarte proastă a acestei discordii în contextul summitului euro-ucrainean de la Paris.

Şeful diplomaţiei europene, Javier Solana, a declarat în ajunul reuniunii la vârf :

"Relaţiile bilaterale dintre Ucraina şi UE evoluează în direcţia cea bună. Economia din Ucraina se dezvoltă într-un ritm favorabil, puterea economică creşte, rata de inflaţie pare sub control. Avem însă mari rezerve în privinţa situaţiei politice: aceasta trebuie să se stabilizeze, viaţa parlamentară trebuie să revină la normal. Este vorba de o decizie foarte importantă pe care trebuie s-o adopte guvernmul de la Kiev şi sperăm că ea fa fi luată rapid şi cu gravitatea aferentă".

Experţii ucrainieni privesc şi ei cu rezerve rezultatele reuniunii la vârf de la Paris. Vadim Karasiov, de pildă, a declarat în acest context :

"La acest summit nu va fi hotărât nimic semnificativ pentru Ucraina. Trebuie mai întâi să facem ordine la noi în ogradă".

Summit fără perspectivă

Proiectul de declaraţie elaborat pentru summitul de la Paris, a explicat în prealabil Comisarul european pentru afaceri externe şi politica frontalieră a UE, Benita Ferrero-Waldner, nu prevede o perspectivă europeană pentru Ucraina, nimic care să poată fi interpretat astfel încât guvernul de la Kiev să poată manifesta exigenţe în acest sens. UE se va mulţumi să ia act de eforturile Ucrainei în vederea apropierii de UE. Singura consolare pentru Ucraina rămâne titlul noului document bilateral prevăzut a fi semnat în 2009 care este acela de "Tratat de Asociere". Documente similare sunt prevăzute şi în cazul Serbiei şi al altor state balcanice candidate la aderare, dar şi în cazul Libiei, Siriei sau al unor state ale Americii Latine.