Suicidul asistat activ în faţa CEDO

Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a început marţi audierea în procesul intentat de Ulrich Koch statului german. Cazul a fost construit pe baza refuzului autorităţilor germane de a permite soţiei lui Koch să comită suicidul asistat medical, prin administrarea unei doze letale de medicamente.

Soţia lui Koch a căzut, în anul 2002, în faţa casei. În urma accidentului, aceasta a rămas paralizată de la gât în jos, necesitând ventilaţie artificială şi îngrijire permanentă oferită de personal calificat.

Koch a explicat că, în urma accidentului, soţia lui "suferea din cauza unor spasme teribile" şi avea probleme chiar şi atunci când "stătea într-un scaun cu rotile". Paralizată fiind, ea a solicitat aprobarea sinuciderii asistate medical. În noiembrie 2004 a înaintat o astfel de cerere Institutului Federal al Medicamentelor şi Produselor Medicale, pentru a obţine autorizaţia de a achiziţiona medicaţia necesară suicidului. Institutul a respins cererea, argumentând că dorinţa ei contravine Legii Germane a Substanţelor Narcotice.

Cei doi soţi au contestat decizia, însă, în acelaşi timp, şi-au continuat planul, solicitând în altă ţară administrarea injecţiei letale. În 12 februarie 2005, femeia s-a sinucis în Elveţia, asistată de personalul medical al organizaţiei Dignitas.

Demersul legal, pe care Koch l-a urmat în numele soţiei sale, a fost, pe rând, respins de toate instanţele federale, inclusiv de Curtea Constituţională Federală, în 2008. Mai târziu, în 2010, o altă instanţă de judecată a admis că suicidul "pasiv" asistat este legal. Aceasta înseamnă, de fapt, că înfometarea sau însetarea voluntară până la moarte este legală, nu şi ajutorul activ.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului trebuie să decidă acum dacă legea germană ce interzice suicidul asistat activ încalcă dreptul unei persoane la intimitate şi la o moarte demnă, aşa cum este prevăzut în Articolul 8 al Constituţiei Germaniei.

Autori: Gregg Benzow / Alina Mitroescu
Redactor: Cristian Ştefănescu