1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

Suferinţa civililor sirieni

Sute de mii de sirieni fără un acoperiş deasupra capului, fără hrană şi medicamente, încearcă să fugă din calea războiului.

O familie de refugiaţi sirieni a mers, zile în şir, de-a lungul graniţei cu Libanul. La adăpostul întunericului au reuşit să treacă în ţara vecină. Dar când au răsuflat uşuraţi de partea cealaltă a frontierei, au constatat că le lipseau doi copii. Ambii se pierduseră în pădurile dese din zona muntoasă prin care au pătruns în Liban. Au încercat să-i caute, dar fără succes. Cândva au renunţat şi au pornit mai departe, fără cei doi copii. Se întâmpla în martie, iar la temperaturile scăzute din munţi, în acea perioadă, probabil că n-au avut nicio şansă de supravieţuire.

Marc André Hensel, coordonator al misiunii umanitare pentru Siria în Liban din partea organizaţiei "World Vision Deutschland e.V", aude mereu astfel de poveşti triste. Copii răniţi care nu primesc îngrijiri medicale, copii abuzaţi, copii care mor. În Liban, în special, copiii suferă din cauza războiului fiindcă nu înţeleg ce se întâmplă în jurul lor. Au coşmaruri, se simt urmăriţi, se trezesc din somn ţipând. "Vor numai să fugă, să plece. Sunt închişi, tăcuţi, în stare de şoc. Unii nu scot un cuvânt, nu povestesc ce li s-a întâmplat. Alţii spun tot, vor să capete atenţie", spune Hensel.

Prin centrul pentru refugiaţi sirieni circulă tot felul de istorioare: trupele guvernului iau copii ca ostatici pentru a-i constrânge pe părinţi să fie supuşi, să nu ţină partea opoziţiei. "Alţii mi-au spus că soldaţii lui Assad leagă copii de tancuri, practic îi transformă în scuturi vii, pentru ca adversarii să nu arunce cu cocktaliuri Molotov sau să deschidă focul", povesteşte Hensel care nu crede că toate aceste istorioare sunt simple invenţii.

Mereu pe fugă

Ororile războiului sunt greu de descris - susţine Donatella Rovera, reprezentantă a organizaţiei Amnesty International. La începutul acestui an, Rovera a petrecut câteva săptămâni, incognito, la Alep. A întâlnit familii de sirieni care, într-un interval de timp extrem de scurt, şi-au mutat domiciliul de patru-cinci ori. "Cândva şi în zona liniştită în care se stabileau începeau lupte. Astfel, plecau spre alte regiuni. Dar şi acolo se întâmpla la fel", spune Rovera.

Conform ONU, aproximativ un milion de sirieni şi-au părăsit casele pentru a scăpa de război. Printre aceştia se găsesc numeroşi răniţi care speră să găsească un loc în care să fie îngrijiţi. Dar, în cele mai multe cazuri, asistenţa medicală presupune o reţea de relaţii solidă. Răniţii se tem să meargă la spital, susţine Rovera, deoarece se spune că trupele guvernului îi iau în vizor şi le verifică identitatea. Cel care se dovedeşte că este de partea insurgenţilor, este arestat.

"Iar oamenii ştiu că dacă sunt arestaţi ar putea fi lesne ucişi", adaugă reprezentanta Amnesty International. Din acest motiv, preferaţi sunt medicii care lucrează pe ascuns. Dar şi acest ajutor este riscant întrucât cel care primeşte asistenţă medicală din partea opoziţiei este pedepsit foarte aspru. "În cazuri foarte grave, răniţii sunt trecuţi ilegal peste graniţă", afirmă Rovera.

Însă nici situaţia sirienilor care nu simpatizează cu insurgenţii nu este mai bună. Multe spitale sau clinici sunt distruse, relatează Tarik Jarasevic - purtător de cuvânt al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Alte centre medicale şi-au închis porţile din cauza lipsei de curent electric. În plus, luptele împiedică personalul medical să ajungă la locul de muncă.

Fără medicamente şi hrană

Chiar şi în condiţiile în care medicii sunt la datorie, pacienţii nu pot fi trataţi căci medicamentele lipsesc. 90% din tratamentele disponibile în Siria sunt produse pe piaţa autohtonă. "Dacă aceste produse lipsesc, sirienii trebuie să se aprovizioneze de pe piaţa internaţională, iar la ora actuală nu-şi permit", spune Jarasevic.

Din aproape toate punctele de vedere, situaţia umanitară s-a agravat. Conform reprezentanţilor ONU, aflaţi în Siria, 46.000 de persoane depind de ajutoare numai în oraşul Alep. Până acum, voluntarii organizaţiilor umanitare au oferit ajutoare, constând în hrană şi apă, la circa o jumătate de milion de sirieni. De fapt, numărul oamenilor care au nevoie de sprijin este mult mai mare, dar conflictul împiedică desfăşurarea misiunii.