Succesul lui Costel Busioc şi oportunismul de la Bucureşti

Victoria lui Costel Busuioc în concursul muzical de la televiziunea spaniolă a fost trăit în România cu cea mai caldă empatie, cu atît mai mult cu cît talentul său este cu adevărat mişcător. Zidar de meserie şi fără nici o şcoală muzicală el a cîntat, după cum spunea un muzician, mai bine decît unii angajaţi ai Operei bucureştene.

În ambianţa aceasta emotivă, ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu, a făcut însă cîteva declaraţii care merită o examinare atentă.

"Este un succes meritoriu şi pentru el şi pentru România, a fost un moment rar de solidaritate, de unitate şi mulţi dintre românii din ţară, dar mai ales cei din afară au avut sentimentul de mândrie că sunt români. A fost precum Armstrong. Victoria a însemnat un pas mic pentru Costel, un pas mare pentru România", a încheiat Adrian Iorgulescu.

În esenţă, susţine ministrul Culturii, imaginea României are de cîştigat şi de altfel un coleg al său de partid, deputatul PNL Mirel Taloş, a propus, în acelaşi spirit, un proiect privind promovarea imaginii României, care să-l aibă ca actor principal pe Costel Busuioc.

Pe de altă parte, ministrul Culturii a admis că Busuioc este doar un talent nativ, adică un diamant neşlefuit, or asta înseamnă că el nu este la drept vorbind, un produs “made in România”. Aici oricum nimeni nu ştia de existenţa sa, iar concursurile muzicale de la televiziune promovează o muzică de cea mai proastă factură.

E cît se poate de sugestivă comeptiţia grotescă şi plină de invidie de la Eurovision. Or, o ţară nu se poate lăuda cu talentele sale native, o ţară ar trebui să se mîndrească cu sistemul ei instituţional, cu muzica ei, cu şcolile ei şi mai ales cu produsele scolilor ei. Dacă însuşi ministrul Culturii spune că România cîştigă enorm de pe urma faptului că un om talentat a fugit să-şi caute norocul în altă parte, atunci e ceva putred la Bucureşti.

Pesemne că în sinea lui ministrul Iorgulescu nu crede în ceea ce spune, de vreme ce tot el a propus lui Costel Busuioc să studieze la Conservatorul din Bucureşti. Atîta doar că este mult prea tîrziu. Un sistem educaţional bine pus la punct nu ar fi trebuit să aibă ochiurile atît de largi încît să scape marile talente. Succesul lui Costel Busuioc ar fi mai curînd pentru un ministru un motiv de ruşine că în ţara lui oamenii nu îşi pot pune talentele în valoare.