Succesul lui Blair în Orientul Mijlociu

In acest scop, şeful guvernului britanic se deplasase la Ierusalim şi la Ramallah. Unde s-a probat caracterul benefic al influenţei lui Blair, devreme ce şi omologul său isralian, Ehud Olmert, şi liderul palestinian Mahmud Abbas s-au declarat de acord să-şi reia convorbirile bilaterale la nivel înalt.

In timp ce unii lideri occidentali speră, nu fără temei, să culeagă acasă şi în străinătate ropote de aplauze prin atitudini împăciuitoriste faţă de extremismul islamic, premierul britanic Tony Blair şi-a asumat misiunea ingrată de a evita populismul ieftin şi de a spune, onest adevărul, aşa cum îl vede, oricît de impopular ar fi. Şi de a transpune politicile pe care acest adevăr le impune. Prin urmare i s-a servit acasă o notă de plată cum nu se poate mai pipărată. Unii din colegii săi laburişti continuă să-i ceară insistent să se retragă cît mai repede din funcţie. In patrie, liderul britanic, virulent atacat pentru solidaritatea sa cu America preşedintelui Bush e considerat incapabil să mai conducă. Dar în regiunea poate cea mai dificilă a lumii, în speţă în Orientul Mijlociu, Tony Blair obţine, iată, rezultate la care colegii săi vesteuropeni nici să viseze nu îndrăznesc.

Atît israelienii cît şi palestinienii s-au grăbit să-i satsifacă dorinţa cea mai presantă în materie de politică externă, aceea privind resuscitarea procesului de pace. Mahmud Abbas, a confirmat ieri, după convoirbirile avute cu Blair, la Ramaalla, că e gata „să demareze negocieri serioase în vederea încetării conflictelor din zonă şi ruperii cercului vicios al violenţei în Orientul Mijlociu”.

Concomitent, Abbas a acceptat invitaţia avansată încă de sîmbătă de premierul israelian Ehud Olmert, declarîndu-se pregătit pentru o întîlnire la vîrf fără nici un fel de precondiţii. In prezenţa lui Blair, şeful guvernului israelian a renunţat la condiţionarea convorbirilor de punerea în libertate a lui Gilat Shalit, un tînăr militar israelian, răpit de terorişti islamişti palestinieni din Gaza după o incursiune pe teritoriul statului evreu. Revizuindu-şi poziţia, spre satisfacţia liderului de la Londra, Olmert a declarat că întîlnirea sa „cu Abbas ar putea contribui la eliberarea tînărului soldat”, aflat în captivitate încă din iunie curent. Conform executivului de la Ierusalim, dialogul israeliano-palestinian se va purta în temeiul planului de pace pentru Orientul Mijlociu, care urmează să fie transpus pas cu pas, începînd cu dezarmarea grupărilor teroriste palestiniene.

La rîndul său, Blair a declarat, după întrevederile sale cu cei doi lideri, că întrezăreşte şansele unor progrese în regiune. „Circumstanţele sunt pe moment dificile”, a admis liderul britanic, care a cerut totuşi să se profite de ocazie „pentru a se mobiliza Comunitatea Internaţională şi a se accelera procesul (de pace) pe baza dreptăţii şi corectitudinii faţă de toate taberele”, după cum s-a exprimat el.

Şeful executivului londonez s-a străduit de asemenea să le construiască o punte palestinienilor. Spre a-i ajuta să iasă din încurcătura creată de alegerea la vîrful administraţiei palestiniene a grupării teroriste Hamas, Blair a salutat eforturile de edificare a unui excetiv palestinian de unitate naţională. Actuala conducere palestiniană, formată din reprezentanţii Hamas e boicotată pe plan internaţional. Abbas a declarat că pleacă de la premiza creării grabnice a unui cabinet de unitate naţională, format printr-o alianţă între gruparea sa Fatah şi Hamas. Or, această soluţie nu e decît aperentă, devreme ce gruparea extremistă, islamică, palestiniană refuză în continuare să recunoască statul evreu, să accepte existenţa Israelului şi acordurile bilaterale semnate pînă acum şi să renunţe la violenţă, ca metodă de transpunere a obiectivelor ei politice.