1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Succesul ideologiei populiste

Iluzia unor politicieni şi analişti că în ultimii ani o bună parte a electoratului de stînga a migrat către dreapta sau centru-dreapta a dat peste cap calculele pre-electorale privind alegerile locale.

default

Principala doctrină care a cîştigat alegerile a fost populismul. De aceea marii cîştigători au fost populismul social democrat, populismul liberal, dar şi populismul democrat liberal. În Bucureşti, lucrurile sînt de o claritate dureroasă pentru cei care încă mai ţin la acest oraş: capitala a încăput pe mîinile a cel puţin trei slujitori ai doctrinei populiste. Primul este primarul general Sorin Oprescu, iar ceilalţi doi sînt primarii sectoarelor patru şi cinci, anume Cristian Popescu, zis „Piedone” datorită gabaritului său, şi Marian Vanghelie. Populismul lui Vanghelie este deja la al treilea mandat şi iată că nu şi-a pierdut susţinătorii.

Alegerile locale au fost ultima repetiţie generală înaintea celor parlamentare din toamna acestui an. Politicienii care sînt hotărîţi să facă ceva pentru această ţară au de tras concluzii serioase pentru a-şi atinge ţinta, adică pentru a cîştiga alegerile. Iar punctul de plecare cred că este cum să se bată cu această doctrină populistă care seduce de atita timp cea mai mare parte a electoratului. Doctrină care a făcut roade tocmai din lipsa de doctrină a fesenismului iniţial şi fatal pentru atîţia ani.

Avînd ideologia cea mai laxă, Partidul Social Democrat în frunte cu Ion Iliescu a reuşit să impună populismul nu doar prin vorbe, ci şi prin măsuri dintre cele mai perverse şi pierzătoare pentru societate în ansamblul ei.

Aşa se face că avem sute de mii de asistaţi social, alte sute de mii de persoane care s-au pensionat medical încă de la 40-50 de ani fără a avea o suferinţă majoră, milioane de şomeri care muncesc la negru, etc. Politicianul populist nu va sancţiona niciodată, nici măcar verbal, nici lenea, nici lipsa de calificare profesională, nici lipsa de implicare în problemele comunităţii a electoratului. Politicianul populist va lăuda întotdeauna electoratul şi va critica, desigur formal, exponenţi ai clasei politice.

Cunosc oameni care, „după ce am pierdut Bucureştiul” – expresia le aparţine –, vor să emigreze, la fel ca după mineriada din iunie 1990. Dincolo de gustul amar al faptului că Bucureştiul va fi condus patru ani de nişte aventurieri şi pioni ai sistemului clientelar, cred că trebuie să recunoaştem un lucru: Bucureştiul a devenit un oraş al unor interese uriaşe pentru următorii ani, iar ţesătura acestor interese nu mai are nici o legătură cu un program realist de modernizare a oraşului, aşa cum l-a avut de pildă Vasile Blaga. Nu avem cum să ştim dacă Vasile Blaga şi-ar fi realizat în totalitate programul său, însă cred că în mare parte nu ar fi dezamăgit bucureştenii.

Populismul, folosit mai mult sau mai puţin de toate partidele, este ideologia cea mai seducătoare, pentru că nu îl trage de guler pe cetăţean, nu îl pune serios la treabă şi nici nu îi cere să fie cu adevărat responsabil.

De aceea mă tem că, la alegerile generale din toamnă, populismul uninominal să fie chiar mai eficient decît acela al partidelor.