1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Subvenţionarea cultelor religioase şi controversele sale

In anumite state europene, graniţele între religie şi stat nu sunt clar demarcate. Adepţii separării totale susţin necesitatea unei stat laic.

default

Pe de altă parte, susţinătorii unei separări parţiale invocă tradiţia creştină comună majorităţii ţărilor europene.

Deşi în Europa, statul religios a dispărut de mult, cultele religioase se bucură de protecţie din partea statului. Pe de alte parte, dacă anumite state recunosc numai un cult religios, Franţa este cea mai laică dintre ţările Uniunii Europene, nesubvenţionând nici o religie.

Mai mult, în cultele evanghelico-luterane sau protestante, din 1948, biserica include şi femei care activează în rândul clericilor. În ţările nordice, 2/3 dintre preoţi sunt femei fapt de neacceptat de catolici sau ortodocşi. Aceasta a trezit şi reacţia fundamentaliştilor islamici care refuză să dea mâna cu persoane aparţinând sexului opus.

Întorcându-ne la statele care sprijină în mod unilateral o singură religie, Danemarca se află printre ţările care favorizează un singur cult. Nu există (încă) moschei iar desenele cu profetul Mahomed îmbrăcat în terorist nu miră pe nimeni, danezii fiind adepţii libertăţii de expresie, chiar şi atunci când vine vorba de Isus. În schimb, statul danez este conservator atunci când permite ca numai o religie să fie subvenţionată.

Marianne Skovmand, preot al bisericii din Haudrup, situată în apropiere de Copenhaga, vorbeşte de separarea dintre stat şi biserică:

„În Danemarca există o distincţie clară între biserică şi stat. Pe de altă parte, numim biserica noastră „a poporului”, fapt care sugerează că există o legătură între biserică şi stat. Cei mai mulţi oameni sunt botezaţi şi sunt membrii ai bisericii evanghelico-luterană. Ei vin la biserică pentru marile evenimente din viaţă, cum ar fi botezul sau căsătoria sau când există o înmormântare în familie. Bineînţeles, nu toată lumea vine în fiecare duminică. Ca preot, simt că oamenii sprijină biserica.”

Statul danez subvenţionează biserica în proporţie de12%, celelalte fonduri venind de la cetăţeni. Ateii sau liberi-cugetătorii au opţiunea de a nu fi parte a bisericii, caz în care nu mai plătesc taxa anuală de 130 de coroane daneze. 82,1% dintre danezi sunt membrii bisericii naţionale evanghelico-luterană deşi mai puţin de 5% sunt creştini practicanţi. Marea majoritatea danezilor se duc ocazional la biserică, cu prilejul unor ceremonii religioase(nunţi, botezuri sau înmormântări).

Adepţii separării totale de stat reclamă faptul se încalcă principiul laicităţii statului şi al egalităţii între religii în timp ce susţinătorii actualei stării de fapt spun că biserica naţională are o tradiţie de peste 1300 de ani şi în al doilea rând, calitatea de membru este voluntară.

Dacă în cele trei state scandinave, în Finlanda, Anglia, Scoţia, Grecia, Spania, Portugalia şi Elveţia există biserici oficiale de stat, în Belgia, Luxemburg sau Germania, statul subvenţionează într-o proporţie considerabilă bisericile naţionale.

În România, majoritatea (86,79%) este de confesiune ortodoxă dar statul sprijină financiar şi alte culte religioase, printre care cel catolic, protestant, evanghelic, islamic şi mozaic. Biserica ortodoxă este separată de stat cu toate că nu este specificat în mod explicit de constituţie.