1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Substratul extern al zgomotelor cu privire la ruptura USL

S-a vorbit mult şi insistent despre posibila ruptură a USL. Mai puţin de semnalele diplomatice pe care le implică...

Că mărul acestui nou, virtual, război troian, mutat pe malul Dâmboviţei s-ar putea să fi fost ex-ziaristul şi ex-delatorul Securităţii, Sorin Roşca Stănescu, omul obsedat de „servicii”, pare la fel de întâmplător ca fructul ales spre a o tenta pe Eva. Ori ca mărul, destinat „celei mai frumoase”, care a declanşat cândva discordia zeiţelor elene.

Dar nu e. Nu e, dacă se ţine cont de ceea ce sugerează viitorul şi trecutul. Viitorul de lider european pe care şi-l doreşte Victor Ponta. Şi scandalurile în care au fost implicaţi în trecut atât unii din prietenii politici ai lui SRS, cât şi el însuşi, sfetnicul lui Crin Antonescu, devenit senator PNL în ciuda carierei sale de turnător, specializat, sub Ceauşescu, în spionarea turiştilor germani.

Chestiunea ţine doar în parte de ecuaţia politică internă, de spaţiul de manevră pe care coabitarea şi popularitatea le-au furnizat premierului. N-ar fi deloc exclus ca, blindat de sondaje, Ponta să vizeze, mai nou, fotoliul prezidenţial, în pofida repetatelor sale asigurări, nu tocmai credibile, de loialitate USL-istă.   

De altfel, dacă facem abstracţie de fazele totalitare, scena politică românească nu i-a frapat niciodată pe observatori ca un exemplu de stabilitate. Într-un mod care aminteşte întrucâtva de balansoarul eşichierului politic italian, scena dâmboviţeană trăieşte, de când se ştie ea, din trădări, volte, ruperi şi reconfigurări ale alianţelor tuturor cu toţi.

Pofta adulterului politic a crescut mult la Bucureşti din câteva motive esenţiale. Alegerile au trecut, iar Băsescu, foarte cuminţit, a dispărut de mult ca adversar real, după ce a acceptat jenantul troc politic soldat cu dezarmarea justiţiei româneşti în lupta contra corupţiei la nivel înalt.

Concomitent, România pare să fi redevenit ţinta poftelor hegemoniale ale Moscovei. La Kremlin se află un fost kaghebist, nu mai puţin odios decât foştii securişti români ori turnătorii lor, a cărui principală ambiţie continuă să fie refacerea statutului de superputere pierdut de Rusia prin dezagregarea imperiului comunist.

După ce Moscova a reuşit să obţină debarcarea adversarilor ei din Ucraina şi Georgia şi accesul la putere, la Kiev şi la Tbilisi, a unor administraţii supuse, Rusia şi-a întors privirile spre Bucureşti şi Chişinău şi tinde să-şi caute mesagerii din oştirea de poliţişti politici locali.

Poziţia pro-rusă a primului ministru de externe USL-ist, Marga, alias "Horia", ajuns sinecurist la ICR e la fel de notorie, precum identitatea de opinii politice profesate multă vreme, anul trecut, nu doar în epoci de puci, de Antena 3 a lui „Felix” şi de Vocea Rusiei.

E foarte posibil, ca atare, ca tandemul Antonescu-Voiculescu să fie perceput de unele instanţe importante din interiorul şi din afara României ca o interfaţă a intereselor ruseşti în România.

La fel de posibil e ca Ponta să mizeze pe această percepţie pentru ca despărţirea lui de PNL şi PC să fie interpretată în termenii unei distanţări de internaţionala securistă şi a unei apropieri marcante de occident. Premierul speră că toate acestea i-ar ameliora mult poziţia la Berlin şi la Bruxelles şi i-ar facilita, în ciuda scandalului cu plagiatul, ieşirea din necazul izolării, în care se mai zbate premierul maghiar Orban.