1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Cultură

Sub semnul luminii...

Viaţa şi activitatea unor semeni, destinul lor , poate deveni uneori emblematic pentru o întreagă epocă.Un cataclism politic – cum a fost comunismul abătut peste Europa de răsărit şi fireşte, peste România - poate pune capăt unor vieţi, poate frînge destine, curma vocaţii şi cariere...Un astfel de caz , fericit în cele din urmă, pentru că reîntors la poezie şi literatură şi în exil, mai intens după încheierea carierei de medic, este cel al lui Alexandru Lungu.

default

Personalitate luminoasă şi generoasă a vieţii literare româneşti , în ţară şi aici în apus, Alexandru Lungu a revenit „în forţă” în paginile revistelor literare din România ,şi ale cărţilor, după primul val de volume apărute la mai bine de 20 de ani de la debutul său ( primele decenii de comunism marcînd un hiatus în ritmul apariţiei volumelor de poezii) .

Cînd în 1973, emigra în Germania, continuîndu-şi cariera de medic, de cadru didactic şi cercetător, Alexandru Lungu era deja autorul mai multor volume publicate în ţară: „Dresoarea de fluturi”, „Timpul oglinzilor” ,”Altceva decît umbra”, „Ninsoarea neagră” ,”Poeme”, „Armura de aer”.

Ulterior, premiile şi distincţiile aveau să confirme peste ani valoarea scriiturii lui Alexandru Lungu .In 1946 , volumul „ora 25” era răsplătit cu Premiul „Ion Minulescu” de un juriu extrem de exigent din care făceau parte Vladimir Streinu, Claudia Millian, Adrian Maniu, Serban Cioculescu şi Perpessicius.

Dar pe lîngă vocaţia de medic,pe lîngă talentul său de poet desenator şi pe lîngă harul de critic literar, mai puţin cunoscut din păcate cititorilor din ţară, Alexandru Lungu a mai dispus de o calitate extrem de rară: a reuşit să îmbarce la bordul unei corăbii de cuvinte şi desene, vreo 60 de scriitori răspîndiţi în aproape zece ţări ale lumii. Revista ARGO, pe care a redactat-o şi realizat-o împreună cu soţia sa Micaela, a dăinuit şi a fost dăruită celor „aleşi” timp de zece ani. Alexandru Lungu a devenit un nume de referinţă pentru cei care cultivă eleganţa cuvîntului, a ideii şi imaginii în paginile unei publicaţii periodice. Dar şi această pasiune de editor (iniţiase şi colecţia „Semn” ) Alexandru Lungu o manifestase din tinereţe. Deja în anii 1940-1941, scotea împreună cu Ion Caraion caietele „Zarathustra” .

Deşi revista ARGO a încetat să mai navigheze, acostînd definitiv în port, Alexandru Lungu nu a încetat să-şi compună neobosit pictopoemele , însumate în ediţii limitate, publicate în Germania cu titluri incintante şi încîntătoare : „Auzelişti”, „Faţa nevăzută a umbrei” ... Penultimul volum, apărut în 2004 intitulat „Himere în Amurg” este prefaţat sensibil şi inteligent de Petre Răileanu, bun cunoscător al avangardei literare interbelice .

Recent a apărut tot aici în Germania un alt volum de pictopoeme, intitulat „Ziditor de umbre .Înălţînd zădărnicii” prefaţat de Gabriela Melinescu .

Imediat accesibile publicului din ţară sunt cele două volume care au văzut lumina tiparului la finele anului trecut la editura Vinea .Cel dintîi - un dialog cu Alexandru Lungu realizat de Nicolae Tzone sub titlul confesiv: „ Am părăsit groapa cu lei a pierzaniei pentru a fi oriunde altundeva, liber şi fericit.” Cartea este o adevărată incursiune, emoţionantă şi în acelaşi timp „instructivă” în istoria avangardei româneşti şi a exilului literar, un preţios document de istorie literară dar şi o mărturie foarte personală a celor mai interesante întîlniri, prietenii şi experienţe pe care deceniile petrecute în ţară şi cele în exil, i le-au rezervat lui Alexandru Lungu.

Al doilea volum intitulat „Rugina timpului oare greşesc dacă o numesc regina timpului” este un dialog poetic între Nicolae Tzone şi Alexandru Lungu, în care mai tînărul autor dă replici cînd poetice, cînd exegetice, parodice sau chiar provocatoare , poemelor scurte, dense , emblematice, ale mentorului său octogenar.Îi dorim lui Alexandru Lungu încă vreme lungă de-acum înainte, puterea de a se bucura de miracolele vieţii , ale picturii şi poeziei, spre a ni le dărui şi nouă din cînd în cînd , în mănunchi, sub forma inconfundabilelor sale pictopoeme.

  • Data 15.04.2005
  • Autoare/Autor Rodica Binder
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B2sw
  • Data 15.04.2005
  • Autoare/Autor Rodica Binder
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B2sw