1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

SUA recompensează erorile neoliberalismului

Statul american pune la bătaie până la 700 de miliarde de dolari pentru a achiziţiona de la bănci credite a căror valoare nu o cunoaşte nimeni şi care, probabil, nu au în mare parte chiar nicio valoare.

default

Artizanul planului de salvare a sectorului financiar, secretarul Trezoreriei, Henry Paulson

Erorile, lăcomia fără margini, superficialitatea strigătoare la cer, stupiditatea dar şi acţiunile criminale nu sunt sancţionate conform regulilor economiei de piaţă, ci răsplătite. Şi asta nu numai fiindcă statul intervine pentru a asana bilanţurile băncilor, dar şi pentru că plăteşte sume imense noilor proprietari ai rămăşiţelor giganţilor de odinioară de pe Wall Street, ca răsplată că le-au preluat.

Cea mai mare criză bancară de la crahul din vinerea neagră a anului 1929 a generat un nou model pentru acest sector economic: socialismul pentru cei bogaţi. Câştigurile se privatizează iar pierderile sunt transferate statului, care le achită din banii contribuabililor. De eşuat au eşuat ambii – şi piaţa şi statul. Piaţa a încetat să funcţioneze în momentul în care băncile, cu aproximativ 25 de ani în urmă, s-au decuplat de economia reală începând să umfle pe pieţele financiare un gigantic balon de săpun. De partea cealaltă, statul ori a dormit când a fost vorba să-şi îndeplinească obligaţiile de control şi reglementare a pieţei financiare, ori s-a uitat dinadins în altă parte. Un profit de 25 la sută pentru capitalul investit a fost privit ca un lucru normal câtă vreme lăcomia a cadenţat paşii de dans din jurul viţelului de aur. Afaceri total nerentabile au fost finanţate prin contractarea unor datorii uluitoare. De exemplu, Lehmann Brothers a împrumutat pentru fiecare dolar din capitalul propriu alţi 30 de dolari. Toate acestea trebuiau să aibă un sfârşit şi acesta a venit acum.

Faptul că fostul piroman-şef a devenit acum pompier-şef se potriveşte şi el de minune în contextul actual. Henry Paulson a fost şeful băncii Goldman Sachs, cea mai de succes bancă de investiţii şi acum este chemat să salveze capitalismul financiar american în calitate de ministru de finanţe. Fiindcă este clar: fără pachetul de 700 de miliarde de dolari, bursele din întreaga lume s-ar confrunta cu un crah nemaivăzut din 1929. Pachetul de salvare decis la Washington vine în ajutorul băncilor care se clatină, dar mai ales vine să preîntâmpine izbucnirea panicii la bursele din întreaga lume. Şi asta pentru că nimeni nu mai crede în capacitatea auto-regenerativă a pieţei, cu atât mai puţin cei care ştiu, fiind implicaţi, cât de neserioase au fost teoriile vehiculate la burse şi bănci de-a lungul ultimelor două decenii.

Acţiunea de salvare a sectorului financiar nu are nimic comun cu economia de piaţă. Implicarea masivă a banilor contribuabililor are o singură justificare: Preîntâmpinarea unui crah global. De bună seamă, acest abuz trebuie să aibă şi urmări. Este necesar ca băncile să fie din nou supuse unui control sever din partea statului, existând altminteri, după acţiunea de salvare, riscul reluării aceluiaşi joc periculos. Lăcomia, ca principal motor al afacerilor oneroase va supravieţui cu siguranţă prezentei crize, teafără şi nevătămată.