SUA, China şi summitul ASEAN

Scopul acordurilor convenite de preşedintele american, Barack Obama, şi de şefa diplomaţiei, Hillary Clinton, este contracararea crescândei influenţe a Chinei comuniste în spaţiul asiatic şi pacific. Cei 250 de militari americani staţionaţi la baza navală Darwin, în Australia nu reprezintă decât un modest debut. Dar n-am venit ca să plecăm, a spus Obama după convorbirile sale cu şefa guvernului australian, Julia Gillard.

Cuvintele sale marchează o cotitură în politica SUA faţă de regiunile din sudestul Asiei şi din Oceanul Pacific.

Ar fi vorba, după cum a declarat şeful Casei Albe, "de extinderea cooperării în scopul procurării securităţii de care avem nevoie şi a prosperităţii la care năzuim”.

Prezent şi el pe insula indoneziană Bali, pentru a participa la summitul Asean, preşedintele american ar dori să poată îngrădi tot mai accentuata pondere regională a Chinei comuniste, de care ţările din zonă se tem tot mai mult şi care devine din ce în ce mai periculoasă.

Conflicte armate riscă să izbucnească bunăoară în Marea Chinei de Sud, în jurul insulei Spratly, o regiune bogată în gaze şi ţiţei, asupra căreia Beijingul ridică pretenţii cvasi-absolute, dar care e revendicată şi de vietnamezi, malaezieni şi filipinezi.

Or, la Washington se nădăjduieşte că extinsa cooperare cu australienii le va permite americanilor să reacţioneze în timp util la orice posibile riscuri şi situaţii de urgenţă. Evident, regiunea prezintă şi un acut interes economic pentru SUA, fiind o piaţă cu un potenţial ieşit din comun, în care urmează să se creeze o zonă a liberului schimb.

Concomitent, oficialii americani au grijă să nu menţioneze explicit pericolul chinez, pentru a menaja susceptibilităţile regimului comunist. Dar oficialităţile de la Beijing, care au refuzat ideea aderării Chinei la propusa zonă a liberului schimb, ştiu bine ce semnificaţii reale are mesajul lansat de intensificarea cooperării militare americano-australiene.

Autor: Udo Schmidt/PMI
Redactor: Medana Weident