SUA: Bani şi zvonuri într-o campanie tot mai dură

Candidatul democrat la preşedinţia SUA, Barack Obama, a distrus o veche tradiţie. Din 1970 încoace toţi candidaţii la şefia statului au beneficiat de o finanţare publică, menită să limiteze cheltuielile oricum exorbitante, pe care campaniile electorale prezidenţiale de peste ocean le implică în special în faza lor finală.

Actualul sistem a fost creat la mijlocul anilor 70, în replică la scandalul Watergate, fiind menit să reducă influenţa nefastă, pe care ar putea-o exercita diverşi donatori particulari asupra politicii viitorului preşedinte.

Conform sistemului respectat până la Obama de toţi aspiranţii la şefia statului american, candidaţii celor două mari partide se obligă să nu toace în răstimpul celor două luni cuprinse între nominalizarea lor oficială şi alegerile prezidenţiale din noiembrie mai mult de 84 de milioane de dolari. Suma le e pusă la dispoziţie din fonduri publice.

Renunţând la ea, Obama, care şi-a demonstrat talentul de a strânge în special prin intermediul internetului sume imense de la numeroşii săi admiratori se pregăteşte să-l învingă pe contracandidatul său republican John McCain pe terenul sensibil al banilor. La fel s-au petrecut lucrurile şi în confruntarea dintre senatorul de culoare şi contracandidata sa democrată, Hillary Clinton, pe care a îngenuncheat-o nu în ultimul rând formidabila maşină de făcut dolari a rivalului ei din Illinois.

Decizia senatorului de culoare ar putea inaugura cea mai costisitoare campanie electorală din istoria SUA. Concomitent, ea riscă să-l discrediteze în continuare pe Obama, care, anterior, le promisese adepţilor săi contrariul. „Dacă McCain va face uz de sistemul public de finanţare, la fel voi face şi eu”, declarase Obama înainte de a-şi revoca decizia. El şi-a motivat hotărârea, afirmând că sistemul actual de finanţare publică n-ar mai funcţiona, iar republicanii s-ar fi dovedit "maeştri în a profita de carenţele lui".

De cealaltă parte a baricadei politice, tabăra conservatoare a reacţionat instantaneu, condamnându-l pe Obama pentru încălcarea propriilor sale principii şi angajamente.

Îndoielnicul aspect moral al finanţării nu este singurul punct vulnerabil al senatorului democrat. El va trebui să se lupte şi cu un amplu deficit de credibilitate.

În stânga proarabă a spectrului politic i s-a reproşat lui Obama că ar fi susţinut cu prea multă fervoare cauza statului evreu în faţa lobyy-ului proisralian, în ciuda declaratului său angajament anti-lobby.

Carenţa de credibilitate i se datorează însă, în special, lipsei de transparenţă a propriului său trecut, populat de amici şi sfetnici dubioşi. Unul dintre ei l-a acuzat mai nou pe Obama că ar fi consumat împreună cu el droguri tari.

Alţi consilieri ai candidatului democrat la preşedinţie şi-au dobândit notorietatea cochetând cu extrema stângă antiamericană şi antisemită. In preajma lui s-au aflat ori se mai află încă persoane ultradiscutabile precum pastorul Wright, un adept al liderului libian Gadafi. Fostul său mentor spiritual s-a asociat la un moment dat cu liderul rasiştilor de culoare, Louis Farrakhan.

Între consilierii şi sprijinitorii lui Obama s-au numărat ori continuă să se numere indivizi rău famaţi ori controversaţi, precum miliardarul George Soros, Robert Malley, Zbygniew Brzezinski şi activistul palestinian Rashid Khalidy. De aici şi până la reluarea speculaţiilor privind prezumtiva origine musulmană a lui Barack Hussein Obama nu mai e decât un pas.

E greu de crezut că tabăra republicană va ezita să profite de zvonurile circulînd pe marginea unei biografii atât de „încărcate”, precum cea a tânărului senator de culoare.