1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

SUA au devenit o umbră a ceea ce au fost

Christina Bergmann / i.a.4 martie 2013

Dat fiind că legislativul american nu a putut să cadă de acord asupra unor reforme bugetare, în vigoare au intrat automat măsuri de economisire.

https://p.dw.com/p/17pAI
Imagine: picture-alliance/chromorange

Dat fiind că legislativul american nu a putut să cadă de acord asupra unor reforme bugetare, în vigoare au intrat automat măsuri de economisire. Aceasta demonstrează incapacitatea guvernului şi a opoziţiei de a gestiona gravele probleme ale ţării.

Pare incredibil, dar e adevărat. Cu puţin timp în urmă, preşedintele SUA, Barack Obama, declara în timpul unor vizite prin ţară, că frânarea automată a cheltuielilor bugetare ar însemna "slăbirea capacităţilor noastre militare de acţiune şi anularea unor investiţii importante, făcute în scopul creării de noi locuri de muncă, în domeniile educaţie, energie şi cercetare medicală". De asemenea, măsura ar presupune automat riscuri de securitate la frontiere şi căile aeriene. Acum, după intrarea în vigoare a frânei bugetare, infractorii au motive întemeiate de bucurie: în loc să-i mai hăituiască, agenţii FBI trebuie să-şi ia concediu forţat. În SUA are loc, spus pe şleau, o catastrofă naţională.

Ziua decisivă a fost 1 martie 2013. În acea zi, şeful Casei Albe a mai apărut o dată în faţa presei pentru a avertiza cu privire la consecinţele măsurilor automate de economisire. În faţa microfoanelor, el a apărut însă nefiresc de relaxat, declarând la finalul conferinţei, că "aceasta nu este apocalipsa, este doar un eşec ruşinos". Într-adevăr, măsurile de economisire, cifrate în acest an la echivalentul a 65 de miliarde de euro, vor fi perceptibile numai treptat. În plus, frâna bugetară poate fi relaxată oricând, dacă membrii Congresului vor ajunge la o înţelegere. Apoi, în loc să vrea să economisească totul dintr-o dată, aleşii pot decide să repartizeze măsurile de austeritate, cu o valoare totală de 1500 de miliarde de dolari, pe durata unui întreg deceniu.

Ar fi cu adevărat necugetat să diminuezi toate cheltuielile naţionale cu acelaşi procentaj, fără a trasa priorităţi. Pe de altă parte, legea frânei automate a fost în aşa fel concepută încât să nu intre niciodată în vigoare. Rolul ei era doar să-i silească în 2011 pe republicani şi democraţi să ajungă la un compromis în privinţa căilor de diminuare a uriaşei datorii publice.

De atunci a devenit însă clar că ultimatumurile nu determină Congresul actual să rezolve problemele, ci doar să le amâne. Dezbaterea privind ridicarea plafonului datoriei revine în actualitate la mijlocul lunii mai. Iar guvernul ajunge pe 27 martie din nou în incapacitate de plată, dacă Congresul nu va decide că bugetul pe 2012 poate fi transferat pe 2013. Asta fiindcă un buget de stat nu a mai fost aprobat de mai mulţi ani, iar preşedintele nici nu a apucat să prezinte măcar proiectul de buget pe anul fiscal 2013.Termenul limită pentru proiectul de buget a expirat de altfel la începutul lunii februarie. Casa Albă anunţase că nu a putut respecta acest termen din cauza timpului pierdut cu dezbaterea de la finele anului trecut, privind frâna automată a cheltuielilor publice.

Astfel, SUA au ajuns să se strecoare cumva de la un termen autoimpus la altul, de la o criză la alta. Problema reală nu este însă plafonul datoriei sau frâna bugetară ci incapacitatea congresmenilor de a vota soluţii constructive. Datoria guvernului central, care a depăşit cu mult uluitoarea sumă de 16.000 de miliarde de dolari, şi care creşte în continuare - aceasta este altă problemă reală, fiindcă programele de asigurări sociale nu vor mai putea fi finanţate în absenţa unor profunde reforme.

Chiar dacă nici democraţii nu au de ce să fie mândri, principalul obstacol în calea rezolvării problemei sunt republicanii. Ei refuză din nou orice impozit suplimentar, după uşoare concesii făcute la finele anului trecut, şi nu ezită să îndrepte ţara spre o nouă criză dacă pot câştiga astfel capital politic. Cuvântul compromis a devenit între republicani cuvânt de ocară. John Boehner, liderul majorităţii republicane din camera Reprezentanţilor, nu are autoritate în cadrul propriului partid politic, iar republicanii din Senat, deşi minoritari, pot bloca orice iniţiativă legislativă.

Pentru moment, sectorul financiar nu se arată impresionat de spectacolul oferit de Congres. Populaţia însă crede că reducerea cheltuielilor bugetare va afecta drastic economia amerciană. Potrivit unor sondaje actuale, 45 la sută din cei chestionaţi cred că intrarea în vigoare a frânei este o vină a republicanilor. Alţi 32 la sută cred că responsabil este preşedintele şi 13 la sută cred că vinovaţi sunt şi unii şi alţii. Între timp tot mai mulţi americani se declară sătui de dezbatere, pe care refuză să o mai urmărească.

Poate că ignorarea spectacolului este singura modalitate rămasă de a-i determina pe congresmeni şi pe membrii administraţiei să ajungă la un compromis. Pentru moment, Congresul seamănă cu o grădiniţă în care copiii încăpăţânaţi se ceartă pentru o lopăţică, în vreme ce educatoarele ameninţă cu noi şi noi pedepse pentru ca, la final, să ridice neputincioase din umeri. Un spectacol trist, sub demnitatea unei campioane a democraţiei şi a unei superputeri militare.