1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

SUA şi limitele ce nu pot fi trecute

Guvernul de la Damasc a făcut uz de arme chimice, acuză opoziţia siriană. Dacă e aşa, SUA sunt puse într-o situaţie dificilă. Ca şi în Egipt, Statele Unite au motive să se ţină departe de zona fierbinte.

Există anumite limite ce nu pot fi trecute. O astfel de limită, încălcată cu brutalitate, ar putea fi recursul trupelor fidele Guvernului de la Damasc la arme chimice. În cazul în care informaţiile se dovedesc a fi corecte, nici măcar administraţia de la Washington nu se va mai putea ţine departe de războiul civil din Siria. Acum un an, Barack Obama stabilea folosirea armelor chimice drept limita roşie care, odată încălcată, va obliga Statele Unite să ia în calcul intervenţia militară.

Un presupus atac chimic s-ar fi produs miercuri, 21 august, la Damasc - iar bilanţul estimat vartiază de la 500 la 1200 de morţi. Opoziţia acuză trupele guvernamentale, oficialii sirieni dezmint acuzaţiile. Dar dacă sunt, totuşi, reale, aceste acuze? Preşedintele Statelor Unite ar fi obligat să îşi ţină promisiunea. De fapt, Casa Albă era convinsă încă din iunie 2013 că regimul sirian recurge la arsenalul chimic şi anunţa, atunci, că va susţine rebelii cu arme. Dar intervenţia militară nu intra în calculele administraţiei Obama.

Actualul locatar al Casei Albe urmează un cu totul alt drum în politica externă decât predecesorul său George W. Bush, consideră corespondenta la Washington a postului public de radio-televiziune MDR, Silke Hasselmann. Obama şi-ar dori să intre în istorie drept preşedintele care a ales calea dialogului până la epuizare, înainte de recursul la soluţia militară. şi a juca rolul de jandarm universal. "Riscurile pentru relaţia SUA cu vecinii Siriei sunt greu calculabile", este de părere Josef Janning de la Societatea Germană pentru Politică Externă (DGAP). Şiiţii iranieni, care susţin regimul iranian, ar putea să se simtă direct provocaţi de o posibilă intervenţie americană. Israelul, vecinul direct al Siriei, cu care are de altfel o relaţie tensionată, ar putea cădea în capcana escaladării confruntării armate. Americanii au învăţat, în ultimii zece ani, că oricât şi-ar dori, nu se poate opera o intervenţie limitată, punctuală, într-un conflict de genul celui în derulare în Siria, aminteşte Janning, într-o discuţie cu reporterii DW.

Omid Nouripour, membru în Bundestag din partea Verzilor ecologişti, mai vede un motiv al reţinerii americane: "SUA nu vor să intre pentru moment în nici un război. Sunt obosite de atâtea războaie şi nici măcar nu mai dispun de finanţele necesare susţinerii unei asemenea intervenţii".

Pasivă se dovedeşte administraţia de la Casa Albă şi faţă de derulările din Egipt. Iar criticii reproşează Washingtonului că se face părtaş brutalităţilor puterii militare de la Cairo. Silke Hasselmann nu vede chiar nici un interes din partea SUA de a se implica, cât timp statul egiptean garantează Statelor Unite pe mai departe accesul strategic la Canalul Suez, pe unde se mişcă în voie navele militare şi petroliere sub pavilion sau interes american. Pe de altă parte, dacă s-ar exprima critic la adresa puterii de la Cairo, guvernul de la Washington ar provoca pagube industriei americane de armament, care nu ar mai avea voie să livreze pe piaţa egipteană. Or contractele dintre firmele americane şi armata Egiptului sunt extrem de profitabile. Nu în ultimul rând, există un acord egipteano-israelian pe care Statele Unite îl sponsorizează, aminteşte Josef Janning de la DGAP. Pentru anul acesta mai trebuie susţinute financiar, în Egipt, proiecte cărora li s-au alocat, la Washington, circa 600 de milioane de dolari. Or, aceste finanţări sunt garanţia că înţelegerile dintre statele egiptean şi israelian rămân valabile. "Dacă întrerup plăţile, americanii nu fac decât să modifice termenii acordurilor de pace dintre cele două state", conchide Janning.