Stăpânul polonicului

Se pun la dispoziţie şi două farfurii gigantice şi adânci cât să se înfrupte din ele o mie de primării cu tot cu funcţionari. Apoi, cu frăţească înfrigurare, se aşteaptă venirea polonicului.

Aşa este întinsă în acest moment masa politicii de la Bucureşti. Evenimentele de ieri au deznodat ghemul încâlcit al unor negocieri parcă fără sfârşit. Totul a început cu încăpăţânarea liberalilor de a merge la guvernare alături de foştii aliaţi şi fraţi de dreaptă ideologie.

Cu burţile doldora după 4 ani de guvernare şi susţinuţi de cămările pline ale oamenilor de afaceri din partid, liberalii au decis intrarea într-o hibernare sănătoasă. Gândesc ei că peste patru ani vor ieşi mai viguroşi dintr-o opoziţie practicată în vreme de criză, amintind populaţiei belşugul consumist dinaintea fatidicului sfârşit de an 2008.

Apoi a venit mica revoluţie de chiuvetă a social-democraţilor. Conform „incendiarelor” dezvăluiri ale presei centrale, noul maestru al puterii PSD-iste, Miron Mitrea, a orchestrat lovitura de partid în ungherele toaletelor senatoriale.

Un vot democratic, în partidul cu cel mai nedemocratic pedigree, a decis în favoarea unei alianţe cu Partidul Democrat Liberal.

Puterea a fost preluată de câinii agili din teritoriu, vrânceanul Marian Oprişan şi teleormăneanul Liviu Dragnea, asmuţiţi de Mircea Geoană şi Miron Mitrea.

Este lovitura de ciocan a noului sistem electoral, care izbeşte în creştetul politicienilor de la centru. Cei ameţiţi de lovitură sunt dinozaurii Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Viorel Hrebenciuc, nevoiţi să se confrunte cu puternicii şefi de consilii judeţene întăriţi de votul popular din guberniile de partid.

După o lungă opoziţie, stomacul acestora stă lipit de coaste, iar ciolanul puterii stă aburind pe masă.

La finalul a patru ani de acuzaţii şi afuriseli împotriva marilor corupţi PSD, democrat-liberalii se trezesc acum în rolul de scorpie îmblânzită. Emil Boc, preşedintele PD-L, a anunţat ieri seară cu voce îndurerată deschiderea negocierilor cu PSD.

Partidului său i-au mai rămas doar două opţiuni deschise: guvern minoritar şi viitor de încrâncenată luptă sau guvern de largă coaliţie la umbra alibiului crizei financiare. Şi într-un caz şi în celălalt pentru PD-L vin timpuri grele, care vor fi însă trăite în preajma mângâietoare a ciolanului.

Din peisaj lipseşte deocamdată stăpânul polonicului, al cărui cuvânt este aşteptat cu nerăbdare. Preşedintele Traian Băsescu este însă în faţa celei mai simple dileme din mandatul său prezidenţial.

Desemnarea lui Theodor Stolojan în funcţia de premier şi coaliţia cu PSD echivalează cu refacerea FSN şi abandonarea electoratului său în braţele liberalilor. Vom afla miercuri dacă preşedintele Băsescu îşi va da singur cu polonicul în cap.