1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Studiu despre inflitrarea radiotelevizunii vest-germane de informatori Stasi

Universitatea Libera din Berlin a realizat un studiu despre jurnalisti de radio si televizune vest-germani recrutati ca informatori de securitatea comunista Stasi

În Germania continuă să se cerceteze inflitrarea de către securitatea comunistă a fostei RDG, Stasi, a instituţiilor federale. Un nou studiu de anvergură în domeniu relevă însă că la posturile de radio publice, de pildă, numărul informatorilor Stasi era mai mic decât se bănuia, scria deunăzi cotidianul elveţian de limbă germană "Neue Zuercher Zeitung".

La începutul anilor '90, CIA a achiziţionat o cartotecă a spionajului extern est-german, o adevărată comoară informaţională, cu numele conspirative şi reale ale informatorilor. La scurtă vreme, justiţia germană a avut acces la fondul numit "Rosenholz" - lemn de trandafir -, dar a mai durat câţiva ani până ce autoritatea însărcinată cu arhivarea documentelor Stasi a primit o copie cu datele din cartotecă.

Între timp accesul la fond a devenit public, aşa că numele unui sau altuia din solda Stasi poate fi dezvăluit fără probleme. De o atenţie deosebită se bucură fostele medii vest-germane, fiindcă împreună cu edificiul politic al Republicii de la Bonn, ele constituiau o ţintă preferată de spionaj. După unii istorici contemporani, ca Hubertus Knabe, Republica Federală era chiar infiltrată în totalitatea ei. Tot el susţine că şi ziaristul Uwe Engelbrecht, multă vreme corespondent la Moscova pentru diferite cotidiane, ar fi fost un stipendiat Stasi, sub numele conspirativ "Rabe"/"Corbul". Engelbrecht, adept fervent al politicii de destindere şi comentator plin de înţelegere al politcii Kremlinului, s-ar fi obligat încă din 1960 să lucreze pentru securitatea comunistă din "motive romantice".

Dar în pofida publicării multor nume, afirmaţia despre o infiltrare generală a Republicii Federale trebuie relativizată. Cunoscători în domeniu consideră această teză chiar nepermis de exagerată, ceea ce între timp se poate dovedi şi empiric. Cifra avansată de 20.000 de vest-germani recrutaţi de Stasi ca informatori este şi ea exagerată. Din însărcinarea primului canal

federal de televiziune publică ARD, grupa de cercetare "Statul PSUG" de la Universitatea Liberă din Berlin, condusă de Manfred Wilke şi Jochen Staadt a analizat problema în cadrul mediilor electronice. Studiul dat publicităţii zilele trecute, ajunge la conlcuzia că din anii '60 124 de persoane au livrat serviciului secret este german informaţii asupra reţelei ARD.

Cu număr de înregistrare au fost identificate 61 de surse vest- şi 42 est-germane. Multe persoane erau colaboratori ai autorităţilor RDG care se ocupau oficial de ziarişti occidentali., altele lucrau în calitate de purtători de cuvânt al guvernului vest-berlinez. Cercetările pentru trei decenii, de la ridicarea zidului din Berlin în 1961, până la dispariţia RDG în 1990, au relevat că spionajul redegist dispunea în casele de radio şi televiziune din Republica Federală de numai 20 de spioni. Raportat la intervalul destul de lung şi la anvergura reţelei ARD, nu se poate în nici un caz vorbi de infiltrarea sistematică a radiodifuziunii vest-germane. Afirmaţia stă în picioare şi dacă ţinem seama de faptul că nu toate sursele de informaţii Stasi au fost identificate.

O altă concluzie a studiului este şi cea portivit căreea Stasi nu a avut nici măcar nevoie de agenţi de influenţare, pentru a obţine în Vest o relatare conformă cu interesele ei. Fiindcă mulţi jurnalişti de radio şi televizune au dat dovadă de o surprinzătoare naivitate, lăsându-se înhămaţi la caruţa propagandistică a Berlinului de est. Alţii nutreau o adevărată simpatie ideologică pentru statul PSUG. Aceastăa cuzaţie este valabilă îndeosebi pentru cei ce călătoreau ocazional în RDG şi nu pentru corespondenţii permanenţi din Berlinul de est, care relatau profesionist şi perfect conştienţi de permanenta lor supraveghere de către Stasi.

Din motive de protecţia persoanelor în viaţă, impusă prin tribunal de fostul cancelar Halmut Kohl, din cele 100 de pagini ale studiului, ARD a dat publicităţii numai 500 de pagini. Restul vor deveni accesibile ulterior. Cândva.