1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Stratfor, Wikileaks şi subminarea credibilităţii Occidentului

Wikileaks a lansat recent o agresiune la adresa firmei Stratfor, una dintre cele mai intens citate instituţii de analiză politică din lume. Ce se ascunde în spatele acestui atac?

Expertul american în domeniul securităţii, George Friedman

Expertul american în domeniul securităţii, George Friedman

Războiul secret care devastează internetul a început să ia forme groteşti.

Mai nou Wikileaks a lansat un atac generalizat împotriva firmei Stratfor, una dintre cele mai frecvent utilizate instituţii de analiză politică din lume.

Atacul s-a materializat prin publicarea unor mesaje electronice ale angajaţilor Stratfor, între care unele vizează conflictul potenţial fierbinte pe care l-ar putea isca programul nuclear iranian. E vorba între altele, potrivit agenţiilor de presă, de un email al unui agent secret israelian care ar fi declarat în noiembrie trecut că statul evreu ar fi distrus „deja” infrastructura nucleară iraniană.

Conform aceluiaşi mesaj, discuţiile despre o posibilă bombardare a Iranului de către israelieni ar fi, chipurile, o diversiune europeană. Ba chiar o „conspiraţie”. Liderii Bătrânului Continent ar avea, conform aceleiaşi surse, tot interesul să abată atenţia „de la problemele financiare domestice ale Europei”, metoda găsită în acest scop fiind campania „hai să bombardăm Iranul”.

Că avem de-a face aici în cea mai mare parte cu enormităţi, înţelege orice om dotat cu oarecare inteligenţă şi cultură politică. Dar nu oricine are acces la internet gândeşte cu propriul său creier. Teoriile conspiraţioniste proliferează. La fel şi încercările de subminare a credibilităţii occidentale, a credibilităţii guvernelor democratice, a credibilităţii instituţiilor apusene.

Toate acestea nu sunt de mirare, devreme ce afacerile politice n-au fost niciodată o chestiune simplă, iar globalizarea le-a complicat şi mai mult. Dorul de reţete simple şi de panacee universale e mare, şi constituie materia primă din care se confecţionează ideologiile extremiste, mişcările de masă antidemocratice şi partidele totalitare.

Toate acestea n-au redus defel dorinţa noastră firească de a înţelege ce se petrece în jurul nostru, ce pericole ne pasc în lumea noastră mondializată, din ce în ce mai complexă.

George Friedman, americanul care a înfiinţat în 1996 „Stratfor”, a înţeles relativ rapid cum trebuie convertită această dorinţă naturală spre a se edifica o societate particulară care furnizează abonaţilor săi analize geopolitice, aşa cum agenţiile de rating le furnizează pe cele financiar-economice.

Atâta doar că Stratfor face uz nu doar de analişti ci şi de o reţea de agenţi mai mult sau mai puţin secreţi. Ceea ce face întreprinderea lui Friedman să semene a serviciu secret, numai bun de atacat de hackeri urmărind să mai declanşeze un seism de magnitudinea celui iscat de publicarea, de către Wikieleaks, în 2010, a telegramelor diplomaţilor americani.

Pătrunderea în colecţia de mesaje electronice a companiei Stratfor are o vădită utilitate pentru toţi antiamericanii, anticapitaliştii, islamiştii radicali şi extremiştii de toate culorile şi orientările din lume.

Wikileaks vrea de pildă să demonstreze că Stratfor ar întreţine legături „subversive” şi „sinistre” cu mari concerne, masiv criticate în ultimele decenii, între care Bhopal's Dow Chemicals ori Lockheed Martin. Că are raporturi, nu mai puţin „subversive” şi „sinistre” cu armata şi autorităţile americane, cu evrei şi cu israelieni, şi în genere cu toţi cei despre care se vehiculează în reţea teoriile conspiraţioniste cele mai funambuleşti, mai bizare şi mai pline de ură.

Evidenţierea unor astfel de relaţii abate atenţia de la masivele încălcări ale drepturilor omului comise pretutindeni de dictatori, regimuri autoritare ori totalitare. Reliefarea lor nu serveşte doar discreditării Stratfor ci e, fireşte, extrem de utilă propagandei tuturor celor care au tot interesul ca occidentul şi societăţile deschise să fie, în genere, condamnate fără drept de apel.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder