Strîngeţi şi mai tare cureaua, cu orice preţ!

Deocamdată impusa politică de austeritate pentru ieşirea din criză şi înviorarea economiei nu a dat rezultatele scontate. Dimpotrivă, numărul şomerilor a sporit în ţările afectate iar neliniştile sociale au luat proporţii îngrijorătoare pe alocuri. Cu toate acestea, Germania continuă să se situeze în fruntea celor care recomandă, spre ieşirea din impas, strînsul curelei pe mai departe. Aceasta deşi majoritatea economiştilor au avertizat asupra riscurilor aplicării pe scară largă în zona monetară Euro a reducerilor cheltuielilor din bugetul public şi concomitent, a majorării impozitelor. Avertismentele însă au rămas lipsite de ecou, relevă EL PAIS.

Un motiv mai mult decît suficient pentru liderii partidelor de stînga din Germania, Franţa şi Austria, de a lansa un apel stringent de stopare a politicii de austeritate, în preajma summitului UE de la finele lunii iunie. Acuzînd politica neoliberală promovată de Merkel şi de Comisia UE, semnatarii apelului, printre care se numără şi lideri sindicali şi oameni de ştiinţă, atrag atenţia că măsurile preconizate, precum reduceri salariale, reduceri bugetare în sistemul de învăţămînt şi sănătate, prelungirea orarului de lucru pentru salariaţi, impunerea unor contracte de muncă doar pe durată limitată, facilitarea desfacerii contractelor de muncă, privatizări masive, diminuarea pensiilor – sunt contraproductive. Cotidianul TAGESZEITUNG acuză fetişizarea principiului concurenţei de dragul căruia sunt sacrificate standarde sociale şi drepturi ale salariaţilor pentru a căror cucerire s-au dat lupte grele. De aceea, conchide ziarul citat, demolarea neoliberală şi post democratică a Europei poate fi oprită la nevoie doar printr-o opoziţie frontală. In Europa se află totul în joc.

Un joc în care Germaniei îi revine un rol cheie, din care motiv ea trebuie să-şi pună şi întrebarea ce înseamnă Europa pentru ea, cît valorează moneda comună euro, atrage atenţia LANDESZEITUNG.

Dar cum Germania şi-a dat deja seama că nu poate rămîne încă multă vreme de acum înainte o insulă a fericiţilor în marea tragediei europene, ea ştie că dacă Europa bate pasul pe loc, şi economia germană are de suferit, notează LA REPUBBLICA.

Germania are însă de suferit şi de pe urma creşterii criminalităţii, aşa cum rezultă din statistica dată deunăzi publicităţii. O statistică întocmită doar în baza datelor furnizate de autorităţile de poliţie şi de aceea interpretabilă şi în funcţie de diversele interese politice, semnalează FRANKFURTER RUNDSCHAU. In pofida caracterului alarmant al creşterii numărului unor delicte precum spargeri de locuinţe, la nivelul general al societăţii, actele de violenţă au scăzut în raport cu anii precedenţi. In schimb a sporit flagrant criminalitatea în internet, relevă SÜDWEST-PRESSE.

Dramatica diminuare în plan internaţional a ponderii Statelor Unite în soluţionarea unor crize şi conflicte este dublată şi de o gravă erodare a încrederii în instituţiile statului, în propria ogradă. Scandalul interceptării şi urmăririi de către ministerul american de justiţie a unor jurnalişti de la Associated Press, umbreşte serios prestigiul preşedintelui Obama în al cărui al doilea mandat, americanii şi-au pus atîtea speranţe. Enumerînd cîteva din rateurile recente ale politicii Şefului Casei Albe, MÜNCHNER MERKUR are impresia că Obama se comportă ca şi cum este dispus să se despartă de rolul de superputere al Americii, pe care-l agaţă în cui ca pe o haină veche. Cînd de fapt, ar trebui să lupte acum din răsputeri spre a recîştiga încrederea alegătorilor atît în propria sa competenţă cît şi în cea a propriului său guvern, sugerează DE VOLKSKRANT. Dar şi spre a restabili rolul de superputere al Americii în lume.

Or, tabloul care se înfăţişează privirii observatorilor este cel al unei Americii astenice, care ar prefera să nu se mai ocupe şi de conflictul din Siria, avînd deja destulă bătaie de cap cu vărsările de sănge din Afganistan şi Irak. Numai că, duce RHEINLANDPFALZ mai departe ideea, în Siria un dictator îşi bombardează propriul popor, iar conflictul îi atinge şi pe partenerii şi aliaţii Washingtonului: Turcia şi Israel. Şi ce face Washingtonul? Dă undă verde CIA spre a da o mînă de ajutor achiziţionării de către Qatar şi Arabia Saudită de armament pe care acestea îl livrează apoi rebelilor sirieni. Ambiguităţile unei astfel de politici contribuie la persistenţa unei situaţii de patt între trupele lui Assad şi rebeli, deşi aceştia din urmă au cucerit masiv, teren.