1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Stop politizări Curţii Constituţionale şi Avocatului Poporului

Ar fi ocazia extraordinară pentru partidele româneşti ca după alegeri să coopereze în rezolvarea unor probleme care se plasează deasupra partidelor prin însăşi natura lor.

Dacă e ceva de remarcat în programul electoral al ARD este promisiunea de a pune capăt numirilor politice la Curtea Constituţională şi la conducerea Avocatului poporului. Pe de o parte este bine că reprezentanţii fostei guvernări manifestă aceste intenţii care converg, aparent, cu cele expuse de USL, pe de altă parte este remarcabil că asistăm la recunoaşterea indirectă a faptului că pavăza preşedintelui Traian Băsescu în perioada conflictului din vară nu este tocmai un model de neutralitate politică. Scandalul nevăzut şi necomentat al ultimului an rezidă în faptul că hotărârile Curţii Constituţionale au fost proiectate pe cerul zilei ca fiind garanţia reală a democraţiei româneşti, ceea ce a părut să fie o probă de cinism.

Prin sentinţele acestui for s-au exprimat de prea multe ori, din 2003 încoace, interese care au depăşit raţiunea juridică şi constituţională şi acest lucru ar trebui să înceteze. "Vom punem capăt numirilor politice la Curtea Constituţională a României şi la Avocatul Poporului. Nu politicienii trebuie să facă aceste numiri, ci reprezentanţii sistemului de justiţie", se arată, promiţător, în documentul publicat de ARD.

Totuşi enunţul acesta este prea sumar. Cum intenţionează militanţii PDL să pună capăt numirilor politice ? Preşedintele Traian Băsescu şi majorităţile care i-au fost favorabile în ultimii 8 ani de zile ar fi avut suficient timp la dispoziţie ca să pună capăt vechilor practici. Dacă nu au făcut-o, este pentru că au descoperit că vor putea trage mai multe foloase din sistemul actual. Înainte de 2005, PSD se asigurase că are o majoritate consistentă la Curtea Constituţională şi acest lucru a fost vizibil mai ales în cursul anului 2005, aşa încât preşedintele şi guvernul s-au mulţumit să răstoarne majoritarea veche cu una favorabilă lor. Loialitatea politică a candidaţilor şi insignifianţa profesională s-au aliat în cele mai multe dintre aceste cazuri.

De aceea este firesc să ne întrebăm dacă s-a schimbat ceva important în modul de a gândi al fostului partid de guvernământ. A reuşit el în sfârşit să-şi depăşească partizanatul meschin şi să gândească mai amplu? Pentru a fi convingători, liderii ARD ar trebui să prezinte un plan mai amănunţit al reformelor pe care le au în vedere.

În orice caz, ar fi de dorit ca ARD să manifeste după alegeri un real spirit de cooperare, căci fără USL aceste reforme nu sunt posibile. Dacă USL are şansa teoretică de a aborda de una singură aceste reforme majore, ARD nu poate fi decât cel mult un partener preţios. Ar fi ocazia extraordinară pentru partidele româneşti să coopereze în rezolvarea unor probleme care prin natura lor se plasează deasupra partidelor.

Premisele colaborării există, deoarece atât USL cât şi ARD au părut să se exprime în favoarea plasării CCR în cadrul puterii judecătoreşti. Liderii USL au arătat în mai multe rânduri că preferă ca judecătorii autorităţii de jurisdicţie constituţională să provină din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar programul ARD spune la rândul său că numirile ar trebui să stea în sarcina reprezentanţilor sistemului de justiţie. Enunţurile nu sunt suficient de lămuritoare, dar după experienţa din vara acestui an s-a văzut că ambele tabere ar înclina să se despartă de modelul francez care plasează CC între puterile statului. Or, în România, ambiguitatea aceasta a oferit Curţii o forţă discreţionară.

Avocatul Poporului este un subiect de aceeaşi natură. După 2003, instituţia a dobândit puteri neobişnuit de mari putând bloca ordonanţele guvernului, ceea ce face ca problema imparţialităţii să fie la fel de acută ca în cazul Curţii Constituţionale. Ar fi nefiresc ca opoziţia să blocheaze ordonanţele guvernului cu motive strict partizane şi doctrinare.

Toate aceste promisiuni sună bine, dar ele nu ţin de vreo urgenţă economică şi socială şi de aceea există riscul ca după alegeri să fie abandonate. La fel s-a întâmplat cu legea electorală pe care guvernul Boc a uitat să o modifice şi care, cu tot alaiul său de aberaţii, se va aplica şi în luna decembrie. În plus, subiectul pare şi mai dificil, căci la cea mai mică aluzie a unui politician, judecătorii actuali ai Curţii se plâng că sunt persecutaţi şi pretind ca sistemul să fie lăsat neschimbat.