1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

Stingeţi ţigările! Stingeţi ţigările?

Referendumul bavarez a impacientat cârciumarii germani. Cristian Ştefănescu a stat de vorbă cu un irlandez care trăieşte de 20 de ani în Köln şi a urmărit experienţa trăită de proprietarii de pub-uri din ţara lui natală.

default

Spre deosebire de Bavaria, unde guvernul de land se vede obligat să introducă interdicţie absolută a fumatului în localuri de orice natură, inclusiv în cortul celebrului Oktoberfest, în vestul extrem al Germaniei, lucrurile sunt, încă, destul de suportabile. Există localuri de nefumători şi localuri împărţite în spaţii dinstincte şi bine delimitate. Dar există şi cârciumi (Kneipe, în limba germană) în care fumatul este permis, pentru că

"... fiecare dintre cei ce intră aici trebuie să fie membri ai clubului meu de fumători".

Cu ţigara la vedere, în club

Deutschland Gesundheit Rauchen Kneipe

Vincent este proprietarul unui bar din centrul istoric al Kölnului.

"Am, în spatele tejghelei, câte un formular pentru fiecare client care intră. Mă duc la el, îmi cer scuze că îl abordez, îi explic că suntem club de fumători şi că, indiferent dacă fumează sau nu cât timp stă aici, trebuie să accepte statutul de membru al clubului. Nu-i costă nimic. Îşi scriu numele, adresa şi vârsta. Am 18.000 de asemenea adeziuni - că-ţi vine sau nu să crezi. Sâmbătă seara, lucrurile merg mult mai greu. Sunt mulţi tineri, unii sunt pe jumătate beţi, alţii intră să bea numai o bere. Hârţogăraia devine sâcâitoare".

Treptat, însă, tertipul la care au recurs cârciumarii din Köln a început să piardă teren. Autorităţile încearcă să instituie reguli mult mai restrictive.

"Vor ca toate cârciumile de peste 75 de metri pătraţi să devină localuri de nefumători. Or să reuşească. Avocatul meu s-a înfruntat cu primăria, a schimbat şi scrisori oficiale - dar mi-a spus că n-am nici o şansă de câştig. De câte ori le respecţi o pretenţie, vin cu alta. Eu n-am să reuşesc, nici o altă cârciumă nu va reuşi".

Lucrează cineva aici?

Rauchverbot in Irland

Vincent trăieşte în Germania de aproape 20 de ani, dar a urmărit cum au evoluat lucrurile în Irlanda, prima ţară din Europa care, după New York, a introdus interdicţia fumatului în spaţii publice.

"Totul depinde de modul în care e formulată legea. În Irlanda, legea spune că nimeni nu are voie să fumeze unde se lucrează. Într-un taxi se lucrează, într-un birou, într-un cinematograf, pe un vapor, într-un aeroport... Peste tot se lucrează. Lucrează cineva aici? Da? Atunci nu se fumează".

A influenţat această lege tradiţia irlandeză şi afacerile cârciumarilor? Vincent crede că lucrurile s-au schimbat din cauza mai multor factori:

"Irlanda s-a schimbat foarte tare într-un timp foarte scurt. Tigrul celtic a explodat economic de la practic zero la 150%. Mulţi irlandezi s-au trezit că au mulţi bani dintr-odată. Şi, din acel moment, pub-ul nu a mai avut aceeaşi semnificaţie pe care o avea la generaţiile anterioare."

Irlanda s-a schimbat

Irland setzt Rauchverbot in Kraft

"Înainte de a pleca din Irlanda lucram într-o comunitate cu 10.000 de locuitori, în care trăiau patru străini. Îi cunoşteam pe toţi.

Nu existau străini în Irlanda, pe vremea aceea. A fost unul dintre motivele pentru care am plecat şi pentru care am ales să vin tocmai în multiculturalul Köln. Între timp, în Irlanda lucrurile arată total diferit. Numai polonezi sunt în jur de 750.000 - într-o ţară cu o populaţie totală de 4,5 - 5 milioane de locuitori. Plus mulţi asiatici. E foarte ok că e aşa. Dar asta a influenţat şi tradiţia pub-urilor.

Irlandezii s-au crezut prea buni pentru a mai munci în pub-uri. Au dorit alte job-uri - în IT, de exemplu, în meserii mai bine plătite şi cu program mai normal de muncă, unde nu lucrezi până nopatea târziu.

În locul lor, în pub-uri, staff-ul e compus, acum, din străini. Clientul tradiţional nu mai are aceeaşi relaţie cu staff-ul. În special cei bătrâni nu se mai simt ca altădată. Atmosfera s-a schimbat. Nu e mai rău, nu e mai bine. E, pur şi simplu, altfel. Şi, la fel, clientela s-a schimbat. Ei, bine, când a fost introdusă interdicţia de fumat, cârciumile o luaseră deja la vale".

În gastronomie nu există loialitate

Nichtraucherbar

În ce priveşte cârciuma sa din piaţa veche din Köln, Vincent caută, încă, soluţii:

"Am putea să facem colţul fumătorilor în spatele barului. Dar asta va distruge estetica întregii cârciumi. Şi, uite, aici e ecranul. Spaţiul e un fel de auditoriu. Lumea stă şi urmăreşte ce e la televizor. Dacă ridic aici un perete, chiar şi de sticlă, se va distruge totul. Dar sunt obligat să o fac. Nu-mi permit ca lumea să iasă în frig, în faţa uşii, la minus 12 grade. După colţ este un bar cu o suprafaţă mai mică de 75 de metri pătraţi. Acolo pot bea aceeaşi bere ca şi la mine, la acelaşi preţ şi, bonus, pot să fumeze la mese sau la bar. Să ştii că nu există loialitate în gastronomie. Oamenii se vor muta acolo. Aşa e viaţa. La început m-a durut, credeam că există loialitatea clienţilor. Dar nimeni nu e clientul meu. Mă bucur când sunt la mine dar îi înţeleg dacă vor să meargă în altă parte. Le place mai mult echipa, serviciile sunt mai bune, sau băuturile, sau e mai curat... Sunt multe motive. Au o prietenă nouă căreia nu îi place atmosfera de la mine... Pe vremuri mă enervam. Dar aşa e viaţa".

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Medana Weident