1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Stilistica vieţii de partid

Indiferent ce spune un partid în mod explicit, adevărata sa natură se trădează, inevitabil, în forme simbolice.

default

Natura unui partid poate fi descifrată în stilistica sa. Absenţa democraţiei interne, colectivismul, obedienţa stupidă răzbat mereu la suprafaţă. La Alba Iulia, de exemplu, a avut loc la finele săptămânii, Congresul PSD prin care a fost validată candidatura premierului Victor Ponta la preşedinţie. S-a spus că ar fi votat în cadrul unui proces electoral intern 414.917 de membri, dintre care 414.667 au votat „pentru”, 68 au votat „împotrivă”, iar 182 s-au abţinut. Acest lucru este neverosimil. Când şi prin ce procedeu au votat cei aproape jumătate de milion de oameni răspândiţi în toate judeţele ţării? Au fost alegeri interne, sau a fost supusă la vot o singură candidatură? S-a votat cu buletine tipărite sau a fost doar o consultare verbală a membrilor de partid? Cine a votat ”împotrivă” şi cine s-a abţinut? Dacă aceste date ar fi fost reale, ele ar fi trebui să se regăsească pe site-ul partidului. Orice partid care îşi respectă procedurile arhivează cu grijă toate aceste informaţii, pe care, în mod normal, ar trebui să le şi publice. Dezbaterile interne, ideile propuse, ar trebui să reprezinte ele însele o resursă politică importantă chiar dacă nu au avut câştig de cauză. Uneori un partid se regăseşte revenind pe urmele propriilor paşi.

Ce-i drept nu era nevoie de niciun vot în cadrul partidului. Ar fi fost absurd ca PSD să nu-şi susţină candidatul care pare de pe acum să aibă cele mai mari şanse. Dar tocmai de aceea ne întrebăm ce rost a avut această înscenare, în care s-au comunicat date neverosimile? S-a adresat tuturor alegătorilor, sau numai PSD-ului care, în intimitatea sa, nu este destul de solidar? În orice caz, trucarea unui congres ţine de natura unei conduceri autoritariste. E valabil şi pentru partidele mici.

Un alt exemplu interesant de stilistă revelatoare ne-a oferit Şcoala de vară a organizaţiei de tineret a PMP. Toţi participanţii au fost îmbrăcaţi în uniformă. Dar nu cu orice uniformă, ci una cu chipul Elenei Udrea imprimat pe ea în format mare. Fostul militant PMP, Adrian Papahagi a făcut o remarcă pătrunzătoare: ”Toţi tinerii PMP au fost îmbrăcaţi în uniformă, pentru ca Doamna să-şi admire chipul în oglinda a zeci de tricouri. Nici Ceauşescu nu-şi îmbrăca toţi aplaudacii în bluze cu mutra lui.”(Facebook)

Dacă la PSD puteai vedea de regulă oameni vârstnici care vor fi cunoscut bine viaţa organizaţiilor PCR, la PMP erau doar tineri care s-au născut după Revoluţie. Se vede că obedienţa stupidă şi colectivismul au rădăcini mai adânci. În orice caz, natura intim autoritară a acestei grupări, care descurajează din start spiritul critic, a fost revelată cu multă forţă expresivă. În actuala campanie electorală Elena Udrea are, în destule privinţe, un discurs inteligent şi bine cumpănit, dar văzând aceste manifestări înţelegi că este o simplă faţadă pentru un partid care funcţionează după logica ”uniformei”. Să nu se creadă de aici că din partea acestei grupări ar putea veni vreun pericol real! PMP nu are o ideologie, ceea ce face ca uniforma să nu prezinte nici un risc. Este doar manifestarea minoră a conformismului şi oportunismului mărunt. Iată cum indiferent ce spune un partid în mod explicit, viaţa sa intimă se trădează în forme simbolice.

Poate nu e lipsit de semnificaţie că prim-ministrul Victor Ponta a preluat la aşa numitul Congres de la Alba Iulia un mesaj care poartă amprenta puternică a preşedintelui Traian Băsescu: unionismul, proiectul unirii cu Basarabia! „Vreau şi vă rog să fiţi alături de mine pentru ca, la o sută de ani, să fim acea ţară mândră, puternică, respectată pe care strămoşii noştri aflaţi aici în urmă cu 96 de ani şi-au dorit-o. Acesta e angajamentul meu, (...) să facem împreună a doua oară Marea Unire a României”. Cu alte cuvinte premierul Victor a promis ca până în 2018 să aducă Basarabia în frontierele statului român!

Spre deosebire de subiectul pensiilor, inflaţiei, şomajului, care nu îngăduie minciuni neplătite, aceasta va fi iertată, căci împrejurările se vor dovedi mereu ostile şi peste puterea oamenilor! Dar dacă proiectele ”mici”, cum ar fi o administraţie mai competentă sau o educaţie mai bună caracterizează politica democratică, proiectele ”mari” au mereu o emfază care le dezvăluie filonul intim autoritar.