”Statul suntem noi şi numai noi iar după noi, potopul!”

Anualul raport al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) referitor la calitatea învăţământului a devenit o veritabilă maşină de panicare a opiniei publice federale, comentează FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG. Cu toate acestea, observă cotidianul citat, susţinut şi de BERLINER ZEITUNG, raportul nu oferă prea multe detalii referitoare la calitatea procesului educaţional şi la succesul şcolar. Pentru că decisive nu sunt numărul de ore de curs, unul dintre parametrii din studiu, ci calitatea dascălilor şi motivarea lor.

Cu toate acestea, notează HANNOVERSCHE ALLGEMEINE ZEITUNG, baza sistemului de învăţământ – grădiniţele şi şcoala primară – se află, în Germania, conform studiului OCDE, mult sub nivelul altor state cu care Republica Federală se compară. TAGESZEITUNG, din München, remarcă lipsa banilor din multe domenii – sistemul de pensii, artă, asistenţa de şomaj, şcoală. Sigur, nimănui nu-i place să fie privat de fonduri însă, punctează cotidianul bavarez, parcă niciunde consecinţele nu pot fi mai periculoase decât în educaţie. O părere pe care o susţine şi ziarul omonim din Berlin: ”Fiecare marcă investită în sistemul şcolar aduce mai mult profit decât oriunde altundeva”.

Critica exprimată de Turcia la adresa politicii Statelor Unite în Irak este subiectul unui comentariu publicat de cotidianul oamenilor de afaceri, HANDELSBLATT, care apare la Düsseldorf: ”La o primă privire, totul ar părea că se rezumă la situaţia minorităţii turkmene, afectată de operaţiunile americane. De fapt, Ankara se preocupă şi de soarta kurzilor din propria ţară şi din nordul Irakului”. Kurzi care, scrie ziarul popular austriac KURIER, controlează acel nord, ignorând autoritatea Bagdadului. În triunghiul sunit, puterea aparţine unui amestec de islamişti, saddamişti, terorişti (de import) şi alte specii rebele coagulate de ura faţă de americani. În fine, teritoriile şiite sunt sfâşiate în două tabere: unii îi sunt credincioşi imamului moderat al Sistani, alţii instigatorului al Sadr. Cotidianul vienez se întreabă cum, oare, pot fi, în asemenea circumstanţe, organizate, în Irak, alegeri. BERNER ZEITUNG crede că nu va fi pace între Tigru şi Eufrat decât după o retragere a americanilor şi a aliaţilor acestora. Ceea ce, completează publicaţia elveţiană, nu înseamnă că Irakul nu are nevoie de ajutor străin şi suport militar pentru restabilirea dreptului şi ordinii, însă pentru un asemenea demers se impune prezenţa ONU şi a statelor acceptate la Bagdad.

Rusia nu putea lipsi din analizele zilei iar SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, din München, observă că nu statul se consolidează ci sistemul din jurul preşedintelui Vladimir Putin absoarbe puteri suplimentare, odată cu reformele plănuite de Kremlin. Din toate măsurile aduse în discuţie, nici una nu are darul de a întări Rusia în războiul împotriva terorismului. Pentru ziarul bavarez pare limpede ce urmăreşte Kremlinul: un instituirea unui climat politic în care nimeni şi nimic nu trebuie să-i zdruncine puterea. De la Copenhaga, POLITIKEN vede astfel evoluţiile ruseşti: ”Mobilizarea civică împotriva terorismului pare a se rezuma la vechiul obicei sovietic al spionării celui de lângă tine”. DE VOLKSKRANT, din Haga, cere cancelarului german Gerhard Schröder şi preşedintelui francez Jacques Chirac să-l avertizeze pe bunul lor prieten Vladimir Putin asupra direcţiei greşite, înapoi spre totalitarism, pe care a pornit. Şi o voce, pe aceeaşi temă, de la Moscova: cotidianul economic Vedemosti avertizează că, în loc de ”duşmanii statului”, de suferit au, de fapt, instituţiile statului, pe cale de a se prăbuşi. La începutul epocii Putin, consolidarea statului mergea de mână cu întărirea poziţiei preşedintelui. Acum, cu cât creşte puterea personală a lui Putin, cu atât scade rolul instituţiilor care ar trebui să susţină Rusia. Crezul politic al birocraţilor de la Kremlin sună astfel: ”Statul suntem noi şi numai noi iar după noi, potopul!”

O opinie preluată dintr-un text apărut în paginile săptămânalului DIE ZEIT: fostul cancelar federal Helmut Schmidt, co-editor al revistei, crede că, înaintea unui noi val de aderări, Uniunea Europeană ar fi obligată să ia o pauză. ”Întâi se impun a fi depăşite deficitele de ordin instituţional, economic şi politic”, altfel, avertizează Schmidt, ”Uniunea se va transforma într-o simplă zonă a liberului schimb”.