1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Economie

Statul - cel mai rău platnic, cel mai bun client

Radu Golban, doctor în economie, a intrat în atenţia opiniei publice din România în vara anului 2010 datorită unei ştiri cu caracter senzaţional: Germania ar avea o datorie de 19 miliarde de euro faţă de România!

default

Radu Golban

În timpul documentării pentru lucrarea sa de doctorat, economistul român Radu Golban, stabilit în Elveţia, a descoperit că Germania ar avea o datorie de 19 miliarde de euro faţă de România, în baza unui aşa-numit acord de 'clearing' din 1935. Rezultatele cercetării au fost publicate în presa din România ("O soluţie pentru ieşirea din criză: recuperarea datoriilor Germaniei din relaţiile comerciale nerespectate cu România" - Săptămâna Financiară; "Argumente suplimentare în favoarea lămuririi soldului operaţiunilor de clearing, derulate în baza acordului din anul 1935 încheiat pentru reglementarea plăţilor între Reich-ul german si regatul Romaniei" - în mai multe publicaţii online).

Dincolo de demersurile publicistice, Radu Golban a întreprins şi demersuri pe lângă autorităţile statului român.

În 21 august 2010, într-un interviu publicat pe portalul Hotnews.ro, Radu Golban a explicat pe larg rezultatele cercetării sale. Încercând să aflăm zilele trecute ce s-a mai întâmplat în urma iniţiativei sale, am aflat că subiectul pare să nu intereseze partea română. Citiţi aici interviul Deutsche Welle cu Radu Golban.

Puteţi asculta interviul, accesând fişierul audio de mai jos

Robert Schwartz: Domnule Radu Golban, în România sunteţi cunoscut ca economistul româno-elveţian care a dezvăluit existenţa unei posibile datorii de 19 miliarde de euro pe care Germania ar avea-o faţă de România. După aceste dezvăluiri spectaculoase, după o serie de apariţii în media românească, s-a cam aşternut liniştea asupra acestui subiect. Vă continuaţi demersul sau l-aţi abandonat?

Radu Golban: Eu acest subiect nu l-am abandonat, însă am învăţat să aştept, că în România lucrurile merg probabil ceva mai încet - şi o anumită formă intransparentă a autorităţilor de a pune această problemă în spatele uşilor închise face destul de dificilă în general acţiunea mea pentru lămurirea acestui litigiu.

R. S.: La ce v-aţi aşteptat concret din partea statului român?

Radu Golban: M-am aşteptat ca statul român să înfiinţeze o comisie de experţi care să analizeze toate datele juridice, economice şi istorice ale acestei probleme, fără să dea o recomandare politică. Am precizat acest lucru şi în special domnului Guvernator (al BNR - n. red.) Mugur Isărescu precum şi doamnei Consilier Prezidenţial Alexandra Gătej: intenţia mea este de a pune la dispoziţie în manieră de "open source" toate aceste informaţii în legătură cu soldul, întregul material din arhivă, monitoarele oficiale ale Germaniei şi ale României. Ceea ce înseamnă o analiză istorică, o analiză ştiinţifică, ce va fi pe prin plan la nivelul cercetării şi care nu va da nicio recomandare politică, pentru că recomandarea politică aparţine, desigur, în întregime conducerii statului, şi nu unui simplu cercetător.

R. S.: Există între timp o reacţie a guvernului german la o interpelare parlamentară făcută de câţiva deputaţi ai stângii germane. Dumneavoastră credeţi că în acest răspuns se face o greaşeală, se face o confuzie între Tratatul economic din martie '39 şi Acordul de plată din mai '35. Acel acord din '35 ar fi relevant pentru "clearingul" din care reiese de fapt datoria acumulată până astăzi de 19 miliarde de euro. Cu alte cuvinte, răspunsul guvernului federal nu v-a putut mulţumi deloc.

Radu Golban: Nu, răspunsul guvernului a fost absolut nesatisfăcător. În afară de această greşeală pe care guvernul federal o face chiar în titlu, numind documentul "Întrebări referitoare la acordul de clearing din '39", guvernul mai face şi alte greşeli în cursul răspunsului. O altă greşeală fundamentală, de pildă, este argumentul pe care îl invocă, conform căruia acest tratat economic ar fi fost ratificat doar după 1 septembrie 1939. Cu acest argument guvernul federal încearcă să explice de ce efectele juridice pe care acel tratat le-ar fi putut produce înainte de 1 septembrie '39 s-ar pierde datorită argumentului ratificării. De ce este acest argument greşit: guvernul german uită că însăşi unificarea germaniei a fost adoptată şi realizată pe 3 octombrie 1990, în baza unui acord aplicat provizoriu până la ratificare. În dreptul internaţional este absolut normal, nu este absolut deloc neobişnuit ca un tratat, atunci când este voinţa concretă a părţilor contractante ca acel tratat să fie aplicat provizoriu până la ratificare, precum este şi cazul în cadrul tratatului din '39, în articolul 5, în care părţile au menţionat explicit că acest tratat să fie aplicat imediat până la ratificare, asemenea tratate produc efecte juridice similare cu un tratat ratificat.

R. S.: Efecte juridice care nu au fost de fapt anulate nici prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947.

Radu Golban: Exact. Efectul juridic, tocmai Tratul de la Paris exclude toate drepturile României la pretenţii de despăgubire împotriva Germaniei, cu excepţia drepturilor dobândite din contracte şi alte obligaţii dinainte de 1 septembrie '39. Ori atât Tratatul de clearing, care este tratatul tehnic pentru decontarea plăţilor între Germania şi România din 1935 precum şi Tratatul pentru comerţ, stabilire şi navigaţie, aşazisul tratat economic de bază şi organizaţional al celor două state tot din '35 şi în final tratatul din 23 martie '39 produc efecte juridice care au fost valabile în timp de pace dinaintea datei de prescriere a pretenţiilor, 1 septembrie 1939.

R. S.: Ar fi interesant de văzut acum, domnule Golban, dacă mai există vreun precedent, dacă mai există un caz asemănător în care Germania a recunoscut că are datorii şi le-a şi achitat.

Radu Golban: Da, în primul rând presa germană a acelor timpuri, în special presa germană din timpul de război este cel mai mare precedent şi cel mai valoros precedent a existenţei în general a datoriilor din clearing. Clearingul a fost o formă comercială, Uniunea de Clearing la Berlin prin Casa de compensaţie ca centrală a acestei uniuni semi-monetareepuropene la Berlin a fost dovada acestui sistem non-monetar existent care până în prezent a fost mult prea puţin cercetat. Presa germană de multe ori a considerat că aceste datorii la Casa de compensaţie la Berlin ar fi aşa zisele rezerve sau economii de oţel ale statelor asociate în Clearing. Dar ca să revin la întrebarea dumneavoastră, Elveţia în 1952 a reuşit prin tratative cu Germania să obţină plata de aproximativ 50% din datoriile de clearing acumulate la Casa de Ccmpensaţie din Berlin. Elveţia, similar cu România, a avut un raport de clearing excedentar cu Germania şi o datorie similară de aproximativ un miliard de mărci ale Reichului.

R. S.: Îmi permiteţi o ultimă întrebare domnule Golban. Cum arată demersul dumneavoastră pe fundalul unor datorii reale de peste o sută de milioane de euro pe care le are România faţă de investitori germani, un subiect abordat, de altfel, de Cancelarul Federal Angela Merkel în timpul vizitei sale la Bucureşti.

Radu Golban: În ciuda denumirii a datoriilor şi a comerţului prin compensaţie nu trebuie să compensăm unele obligaţii cu alte obligaţii. Dacă firmele române au datorii faţă de statul român sau statul român are datorii faţă de firmele germane, aceste obligaţii trebuiesc respectate în baza legii în vigoare. Dacă statul român are pretenţii la statul german pentru posibila stingere a acestei creanţe din '44, atunci statul român trebuie să facă un demers separat. Însă dacă îmi permiteţi, în ceea ce priveşte obligaţia statului român de a plăti aceste 140 de milioane de euro firmelor germane, o plată desigur întârziată, să nu uităm că în oricare ţară din lume, chiar şi în Elveţia, statul este cel mai rău platnic, dar şi cel mai bun client. Nu este o particularitate a statului român care a plătit cu întârziere facturile pentru firmele germane. Aşa că această diferenţă nu trebuie să o pierdem din atenţie.

Autor: Robert Schwartz
Redactor: Cristian Ştefănescu