1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Statistica suferă, dar societatea se află pe drumul cel bun

Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, a propus, după publicarea rezultatelor la sesiunea de toamnă a bacalaureatului, instituirea unui examen diferenţiat începând din 2013.

Opinia publică românească pare dominată de o idee greşită: rezultatele la bacalaureat din ultimii ani ar reprezenta un eşec al întregului proces de educaţie din România. În realitate imaginea ”dezastrului” este doar un produs al unei rele obişnuinţe sau o simplă iluzie statistică. După mulţi ani în care toată lumea, aproape fără distincţie, trecea examenul de bacalaureat, ceea ce s-a întâmplat în timpul mandatului minstrului Daniel Funeriu a fost un fapt suprinzător, dar cât se poate de firesc. De atunci s-a vădit că bacalaureatul este, invariabil, promovat cu aproximaţie de peste 40 la sută din absolvenţii liceelor, statistică foarte asemănătoare cu ceea ce se petrece, de pildă, în Germania (vezi Das Statistische Bundesamt). Nici în Franţa lucrurile nu stau în esenţă diferit, atâta doar că examenul fiind diferenţiat, este mai greu de făcut o distincţie clară între cei care obţin cel mai înalt grad de absolvire şi ceilalţi. O comparaţie cu ceea ce se întâmplă în SUA este şi mai dificilă, căci acolo nu există o referinţă naţională, dar tocmai de aceea putem presupune că şi acolo doar puţini trec de nivelul cel mai sever al examenelor.

O experienţă istorică niciodată dezminţită ne arată că un examen de nivel înalt nu are cum să fie trecut de majoritatea absolvenţilor. Există în aceste proporţii o ”lege” naturală care nu poate fi depăşită, oricâte eforturi s-ar depune. În consecinţă, România nu ar trebui să dezvolte un complex de inferioritate. Preocuparea Administraţiei ar trebui să fie, dimpotrivă, consolidarea calităţii şi a exigenţei examenelor şi nicidecum înfrumuseţarea statisticilor. Am putut citi în documente oficiale emise de guvernul Boc (dar toate guvernele au avut aceeaşi optică) că România ar trebui să se alinieze statisticilor europene privind numărul de studenţi. Nu există optică mai greşită. A propune politici pentru înbunătăţirea statisticilor şi a încuraja artificial creşterea numărului de studenţi este de fapt o anti-politică. Institutul Naţional de Statistică arată că în perioada 2007-2009 se ajunsese la cea mai mare populaţie universitară în România: 907.353 de studenţi. În absolut nu ar fi un număr exagerat de mare, dar comparat cu nivelul de educaţie primit în licee, cu bacalaureatul trucat care mai funcţiona în acei ani şi cu nivelul majorităţii universităţilor, pare mai curând o supradimensionare nefirească. Nici elevii de nivel universitar nu pot fi atât de mulţi şi nici universităţile nu îşi merită toate numele. De atunci numărul studenţilor a început uşor să scadă, ajungând în 2010 la 775.319, număr care pare să fie pe mai departe exagerat de mare.

Este de bănuit că în ultimii doi ani de când a fost instituit noul bacalaureat, numărul studenţilor a scăzut şi mai mult. Statistica suferă, dar societatea se află pe dumul însănătoşirii. Se ştie prea bine că mulţi se înscriau la universităţi (particulare cele mai multe) ca să obţină micile subsidii de la stat cuvenite studenţilor sau ca să poate obţine în instituţiile publice în care lucrau o încadrare mai avantajoasă. Prea puţini erau studenţi care urmăreau cu adevărat cursurile şi participau la seminarii. Am asistat de fapt la o vastă operaţiune legală de fraudare a bugetului public prin obţinerea de subvenţii şi salarii (pensii) mai mari. Universităţile particulare au jucat în tot acest timp un rol minabil, un rol de intermediari promiscui, asemenea celor care se oferă să obţină diverse autorizaţii, ocolind traseele oficiale.

După ultima sesiune a bacalaureatului, rezultatele sunt comparabile cu cele de anul trecut: dintre cei 85.117 candidaţi au promovat aproximativ 20.662, ceea ce înseamnă 24,27%.

Reacţia publică a fost, în schimb, mult mai calmă. Lumea s-a obişnuit cu situaţia. Administraţia ar trebui însă să ofere tuturor un orizont mai clar, inclusiv acelora care nu au reuşit să treacă bacalaureatul. Este bună de aceea ideea minstrului Educaţiei, Ecaterina Andronescu, de a institui pe viitor un examen diferenţiat. ”Se conturează ideea unui bacalaureat profesional. Acest lucru înseamnă că vom avea bacalaureatul naţional, pe care-l şi avem acum, iar bacalaureatul profesional să-l gândim ca o formă de finalizare pentru cei care nu ţintesc învăţământul superior, dar vor să meargă în producţie”, a declarat duminică ministrul în exerciţiu al Educaţiei.

Ar fi nimerit poate să se spună mai clar că nu toate tipurile de bacalaureat vor permite accesul în etapa studiilor universitare. În Franţa de pildă unde există mai multe feluri de bacalaureat, nu există nicio barieră legală pentru accesul în învăţământul superior, dar universităţile au, în schimb, un sistem propriu de selecţie suficient de sever. Nici în Japonia, unde sunt stabilite, de asemenea, mai multe nivele de competenţă, nu există interdicţii privind accesul în universităţi, dar în România, cel puţin în stadiul actual, ar fi nimerit să se pună o stavilă fluxului de studenţi închipuiţi. Inderdicţiile acestea ar putea funcţiona până în momentul în care se va produce, prin forţa împrejurărilor şi o restructurare severă a învăţământului universitar. Multe dintre universităţile private ar putea fi închise încă de pe acum din motive pur administrative.

Concomitent însă cu aceste restricţii, ar fi necesară o reformă mai amplă a şcolilor în aşa chip, încât să ofere celor care nu au vocaţia studiilor avansate o reală pregătire profesională. Şcoala publică are datoria de a oferi un orizont tuturor.