1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Statele nu au prieteni ci doar interese

Rodica Binder5 noiembrie 2013

Şi Marea Britanie spionează la Berlin, sîrguincios, tot ce mişcă - dă de ştire cotidianul The Independent. Deşi vestea şi-a cam pierdut caracterul senzaţional, ea indică cît de precară este încrederea în parteneri.

https://p.dw.com/p/1ABj1
Ein rotes Netzwerk Kabel eines Computers. Im Hintergrund eine Computer Tastatue Gina Sanders - Fotolia ***FREI FÜR SOCIAL MEDIA***
Imagine: Fotolia/Gina Sanders

Ştiindu-se cît de intens colaborează NSA cu serviciile britanice de spionaj GCHQ, era de aşteptat ca din arhiva lui Snowden să fie scoase la lumină documente din care reiese că şi Marea Britanie dispune de instalaţii de supraveghere, pe acoperişul şi în incinta ambasadei sale la Berlin. Dar nu numai în capitala Germaniei ci mai peste tot în lume unde Regatul Unit îşi are reprezentanţele diplomatice.

De astă dată nu The Guardian, a cărui redacţie a fost ameninţată de premierul Cameron cu măsuri drastice în cazul în care va continua publicarea de documente furnizate de Snowden, ci The Independent dezvăluie detalii referitoare la tenacitatea cu care, cot la cot cu NSA şi cu restul membrilor exclusivului club „Five Eyes”, spionii Majestăţii Sale „îşi fac datoria” la Berlin.

Că între prieteni şi parteneri spionarea este „inadmisibilă” cum ţin să repete revoltaţi dar neputinicioşi cei „spionaţi”, alias responsabilii politici germani, îi lasă cu totul rece pe cei „cinci ochi" anglofoni. Cu aceeaşi intransigenţă cu care îşi supraveghează adversarii şi partenerii, ei au respins dorinţa Franţei şi Germaniei de a fi admise în puternica lor familie. Serviciile britanice de supraveghere ar dispune de o reţea de posturi de spionaj electronic în Berlin, în apropierea Bundestagului şi a Cancelariei. Cît despre Ambasada Marii Britanii, al cărui nou sediu a fost inaugurat în anul 2000, ea se află la o aruncătură de băţ de cea a Statelor Unite ale Americii, doată şi aceasta, pe acoperiş, cu o instalaţie de supraveghere. Potrivit relatării apărute în The Independent, doar cîţiva din funcţionarii ambasadei britanice ar fi angrenaţi în operaţiunile de interceptare a mesajelor telefonice. Misiunea lor este conspirativă. Ziarul citat mai precizează că, la finele săptămînii trecute, acţiunile de „ascultare” ar fi fost oprite.

Într-un interviu apărut în actuala ediţie a săptămînalului DIE WELT, Alan Rusbridger, redactorul şef al cotidianului The Guardian, relata despre presiunile la care publicaţia este supusă de către guvern, despre colaborarea cu Edward Snowden şi despre riscul ca supravegherea masivă, excesivă, de către serviciile secrete americane şi britanice să inducă acestor vechi şi vajnice democraţii un comportament paranoid. Întrebarea majoră este însă cine controlează activitatea acestor servicii secrete ai căror agenţi depăşesc prin lăcomia cu care strîng date despre duşmani, parteneri şi prieteni, nu numai limitele permise ci şi pe cele imaginabile, se întreba retoric Rusbridger.

Eforturile de reglementare transnaţională, „între prieteni”, a activităţilor de supraveghere, astfel încît ele să respecte normele statului de drept şi caracterul secret al datelor personale, nu promit să ducă la rezultatele scontate. Un fost ministru britanic afirma în secolul al XIX-lea că „statele nu au prieteni ci doar interese”. Întregul scandal NSA, departe de a fi încheiat, face mai valabil azi decît oricînd cinicul verdict.