Stare deplorabilă în spitale

În urmă cu două săptămâni, Ministerul Sănătăţii a declanşat o serie de controale în unităţiile sanitare din România, căutând dovezi pentru a identifica managementul defectuos al banilor publici din sistemul sanitar. Un fel de control cu final aşteptat, pentru că sistemul sanitar din România zace condamnat să se târască într-un cerc vicios, iar ni ci o administraţie politică în ultimii 15 ani nu a reuşit să schimbe ceva semnificativ în domeniu. Legi nefuncţionale, fonduri cu destinaţii schimbate, funcţionari corupţi şi foarte multă mizerie – acesta este tabloul sistemului sanitar din România. Astfel că decizia ministrului Eugen Nicolaescu, de a demite 24 de Consilii de Administraţie din spitale şi 15 directori de unităţi sanitare, nu a mai surprins pe nimeni. În afara celor vizaţi de demiteri, obişnuiţi să treneze în funcţii indiferent de performanţele unităţiilor pe care le conduc.

Vedeta valului de demiteri este doctorul politician Sorin Oprescu, director peste nu mai puţin de 4 unităţi sanitare. Oprescu, important lider PSD, susţine că decizia ministrului este una politică, pe care o va ataca în instanţă. Mai mult , alţi lideri ai PSD susţin că directorii au fost demişi pentru ca ministrul sănătăţii să distragă atenţia opiniei publice de la epidemia de pojar şi rujeolă care a înregistrat deja mai multe decese.

Un lucru este cert. Sistemul sanitar este la pământ, situaţie care nu i-a impresionat prea tare pe doctori-directori de spital, aflaţi în fruntea unităţilor sanitare de mai mulţi ani de zile, până la acest val de demiteri. De ce nu au schimbat nimic aceşti directori? Pentru că din starea aceasta a sistemului sanitar, există persoane care înregistrează totuşi profit. Î n primul rând, este vorba de o adevărată mafie a achiziţiilor de tehnică sanitară, o mafie în care conducerea spitalelor are un rol important şi un câştig pe măsură, iar pierderile se contabilizează în buzunarul cetăţeanului plătitor de taxe. În al doilea rând, putem menţiona un studiu efectuat recent de Banca Mondială, care a măsurat suma pe care o înghite sistemul sanitar din România pe căi subtarane, adică prin şpagă – este vorba de 1 milion de dolari pe zi, bani pe care românii îi plătesc direct medicilor sau personalului sanitar, pentru a-şi rezolva problemele de sănătate. Bani care nu apar în nici un registru, şi care fac profitabilă meseria de doctor sau director de spital.

Toate acestea arată că la momentul actual, există un sistem sanitar subteran, care canalizează câştiguri mari către mai puţine persoane, sistem la care managerii unităţilor sanitare participă şi pe care nu au avut de gând să-l schimbe.