"Stareţul" Barroso şi "trapiştii" din Comisie

"Aş dori să felicit Comisia Europeană. Va fi în funcţie până la 31 octombrie 2014". Aplauzele din public şi felicitările preşedintelui Parlamentului European Jerzy Buzek reflectă, mai degrabă, un triumfalism de faţadă.

Discursurile de întâmpinare a votului, rostite de lideri ai diverselor grupuri legislative, au fost, în majoritatea cazurilor, atât de anoste încât păreau să explice dezinteresul constant al alegătorilor faţă de scrutinurile europarlamentare.

Printre puţinii care au tras cu 'gloanţe reale' - e drept, în aer - a fost şeful facţiunii social-democrate, germanul Martin Schulz. Acesta a criticat o anume dictatură a Preşedinţiei în interiorul Comisiei, povestind cum, la audierile din comisiile parlamentare, viitorii comisari păreau "nişte călugări trapişti care au depus, înainte de a pleca, jurământul tăcerii în faţa stareţului Barroso".

Daniel Cohn-Bendit - figură emblematică a ecologismului european, a cărui ieşire la rampă este mereu un spectacol - a sintetizat ceea ce mulţi s-au ferit să spună, de fapt: "Nu există determinare, nici viziune, nici ambiţie. Noua matematică a Comisiei încearcă să demonstreze că această sumă de zerouri poate da mai mult de zero".

Austriacul social-democrat Hannes Swoboda a încercat să atenueze puţinele voci critice, fără a se pierde în corul din extrema suficienţei. Amintind de legendara întrebare a ex-secretarului de Stat american Henry Kissinger, despre numărul de telefon la care răspunde Europa, Swoboda a sugerat că lucrurile nu şchioapătă numai pe partea aceasta a Atlanticului:

"Dacă vine vorba despre protecţia mediului, pe cine sunăm în Statele Unite? Pe Obama sau Senatul? Suntem mai buni decât ne bârfim. Am trebui să exploatăm şansa de a ne prezenta bine".

Din păcate, discursul preşedintelui reales al Comisiei, Jose Manuel Barroso, a curs în acelaşi registru, lipsit de substanţă, semn că reforma europeană nu trebuie să se limiteze la eficientizarea instituţiilor: "Contează Uniunea Europeană în lume? Răspunsul este da. Dar", a continuat Barroso, "contează ea cât ar putea conta? Răspunsul este nu".

Or, tocmai asta aşteaptă europenii de la noul preşedinte al Comisiei. Care, în fapt, e tot cel vechi. Va reuşi în acest al doilea mandat ce nu sa priceput în primul? Sau se va dovedi totul doar o rotaţie a cadrelor?

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Robert Schwartz