1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

SRI și noua criză de imagine

Până acum SRI fusese elogiat că participă la lupta anticorupție, acum începe să fie criticat. Totuși SRI nu se putea transforma dintr-un FBI exemplar într-o ”Securitate” odioasă în numai trei luni de zile.

CSM a cerut marți Inspecției judiciare să examineze afirmațiile recente ale generalului SRI Dumitru Dumbravă. Ele au făcut deja carieră. Ofițerul de informații afirmase în cadrul unui interviu că SRI urmărește desfășurarea unui caz de corupție până la rezolvarea lui în instanță. Pasajul care a provocat proteste a fost acesta: “Dacă în urmă cu câțiva ani, consideram că ne-am atins obiectivul odată cu sesizarea PNA, de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul tactic odată cu sesizarea instanței prin rechizitoriu, apreciind - naiv am putea spune acum - că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menținem interesul/atenția până la soluționarea definitivă a fiecărei cauze”. (”SRI este unul dintre anticorpii bine dezvoltaţi şi echipaţi pentru însănătoşirea societăţii şi eliminarea corupţiei”, www.juridice.ro, 30 aprilie 2015).

Faptul că a luat ca reper ”PNA” ne ajută să refacem cronologia. Generalul SRI se referă la ultimii 10 ani și la reformele aplicate de atunci încoace. PNA se va transforma în DNA în cursul anului 2005 ca efect al legilor Macovei. Noul parchet devenea, practic, ”departament” în cadrul unui FBI românesc la care participau, informal, secțiuni din SRI. O bază legală a acestei colaborări strânse exista, căci, simultan cu reformarea parchetelor, corupția fusese inclusă în catalogul atentatelor la siguranța națională. Deși nu s-a vorbit explicit despre acest subiect, totuși s-a spus mereu în cercurile bine informate că SRI are o contribuție majoră la dosarele de corupție și că, adesea, fără aceste sesizări, parchetele ar fi neputincioase. Ba adesea, adversarii noului mecanism judiciar au criticat ponderea prea mare pe care le-ar avea interceptările în cadrul probatoriilor. Totuși, marea noutate este că niciun ofițer SRI nu spusese pe față ceea ce a spus Dumitru Dumbravă.

Asociația judecătorilor (UNJR) a fost scandalizată și a cerut CSM să sesizeze de urgență Inspecția Judiciară. Subiecte mai vechi au revenit și ele cu această ocazie, căci a fost repusă pe tapet solicitarea mai veche a judecătorului Horațius Dumbravă (CSM) de a se verifica existența ofițerilor acoperiți printre magistrați. Fostul președinte Traian Băsescu pusese și el multe paie pe foc, pretinzând că există magistrați-ofițeri infiltrați până în 2004.

Tabloul este, prin urmare, extrem de tulbure. Până acum SRI fusese elogiat pentru că participă la lupta anticorupție, acum începe să fie criticat. Generalul Dumbravă a călcat, din neatenție, pe un viespar, căci destui dintre aceia care luau partea SRI până în 2014 au devenit subit interesați de drepturile civile și transparență. Traian Băsescu, mai cu seamă, pare foarte preocupat să-și discrediteze foștii colaboratori implicați în arestarea Elenei Udrea. Și cu siguranță că a reușit să semene foarte multă îndoială.

Totuși realitatea simplă este că SRI nu se putea transforma dintr-un FBI exemplar într-o ”Securitate” odioasă în numai trei luni de zile. Dacă serviciile de informații sunt preponderent abuzive, ele vor fi fost la fel și în timpul mandatului lui Traian Băsescu. Iar dacă ele vor fi fost preponderent corecte și eficace (după cum au pretins, de exemplu, oficialii americani cu fiecare ocazie), atunci ele au păstrat și astăzi ceva din acele virtuți.

Să evităm așadar excesele. SRI-ul nu este astăzi mai bun sau mai rău decât era acum 4-5 ani. Problema de fond - aflată astăzi în atenția CSM - e legată de natura participării SRI la desfășurarea unui proces judiciar. Dar această problemă exista încă din momentul în care au fost puse în aplicare reformele Macovei. SRI adună probe, face înregistrări și le trimite DNA. Dar veghează apoi la întregul traseu al dosarului. Ce ar putea însemna asta? Că dictează unui judecător-ofițer sentința dinainte scrisă? Totuși procesele sunt publice și dosarele sunt publicate în presă cu tone de amănunte picante. La rândul lor, avocații apărării au acces la toate probele și le pot contesta. Așadar a vorbi de o justiție stalinistă, dirijată de un soi de nouă Securitate, e paranoia curată.

Faptul că SRI urmărește întregul traseu poate însemna și altceva. Judecătorii care se ocupă de dosar sunt supravegheați să nu ia mită. Căci degeaba se duce procurorul cu un dosar bine făcut în instanță, dacă judecătorul e corupt. Este semnficativ că numărul judecătorilor condamnați a crescut foarte mult în ultimii ani. Întrebarea este însă cu ajutorul cui realizează SRI această supraveghere. Ar trebui să fie, în orice caz, persoane din interiorul sistemului judiciar. Și aici ar putea apărea probleme de ordin legal.

În orice caz, putem înțelege că un judecător onest este ofensat de această supraveghere și profund jignit la gândul că unii dintre colegii săi ar putea fi agenți acoperiți. După cum ne putem imagina cât de furios (și înspăimântat) ar fi un judecător corupt. Dar indignarea e ambiguă și nu dovedește nimic. CSM, ca parte componentă a sistemului judiciar, nu are perspectiva cea mai bună pentru a examina situația. E nevoie de o privire din afară – o comisie parlamentară autentică, de exemplu, care, din păcate, lipsește.